Ținutul Bilborului este locul din România cu cel mai pur aer din România. Frumusețea locului este una de poveste, fiind supranumită “Împărăția bradului alb”. 

”Dacă vrei să ajungi pe meleagurile de basm ale “Împărăției bradului alb”, părăsești asfaltul șoselei DN115 care vine din Câmpia transilvană spre Moldova și o apuci spre stânga prin pasul Mesteacănul, pe drumul județean pietruit 174 A care te poartă pe serpentine largi și molcome până în șeaua Răchitișului, de unde se poate admira depresiunea Bilborului”, scrie Vasile D. Stan în monografia Bilbor – oameni și locuri.

Practic, ajungem chiar în mijlocul Carpaților Orientali, acolo unde ar putea fi poarta dintre Ardeal și Bucovina, în nordul județului Harghita, aproape de granița cu Suceava. Aici, natura a fost darnică, dacă nu chiar dezlănțuită în dărnicia ei incomensurabilă.

Călimanii vulcanici pe de o parte și rocile tari ale munților Borsecului și ai Bistriței pe de alta străjuiesc precum o cetate biruită doar de apele a patru pârâuri care se unesc în partea de est în volburoasa Bistricioara.

Și ca tabloul să fie complet, Bilborul se situează la cea mai mare altitudine în județul Harghita, suprapus, în proporție de peste 80 la sută, peste munți și depresiuni. Cel mai jos punct este la 900 de m, iar cel mai înalt dincolo de 1.000, așa că este de la sine înțeles cât de ozonificat este aerul în zonă. Mai mult, pădurile întinse de conifere care înconjoară depresiunea filtrează și blochează chiar și ultimele particule care ar putea afecta calitatea aerului. Chiar și numele îi arată apartenența la pădurea nesfârșită. Bilbor, vine de la Bilber, care în slavonă înseamnă “locul bradului alb”. Iar faptul că bradul alb definea zona echivalează cu o recunoaștere a lipsei de poluare, dat fiind că studiile moderne dovedesc că această specie nu se poate dezvolta în zonele cu apă și aer infestate.

Cu toate că multe orașe se laudă cu cel mai curat aer, la Bilbor este cel mai pur.

Foto: Unsplash