Luni 15 Iulie

Croazieră pe Nil - Ne-am simțit ca faraonii vremurilor moderne ducând ofrande zeilor - FOTO REPORTAJ

Am aterizat în Hurghada, miercuri seara, în data de 11 iunie, la o oră târzie din noapte, într-un infotrip organizat de Agenția Kartago.

 

Am înnoptat, iar la prima oră a dimineții, mult prea devreme, am pornit spre Luxor, unde ne aștepta vasul de croazieră. Am regretat ca nu ne-am putut bucura de resortul cu bungalow-uri in care fuseserăîm cazati, dar nu știam încă ce lucruri minunate ne vor aștepta. 

 

Am ajuns pe vasul de croazieră joi, 12 iunie, la orele amiezii. Grupul era format din circa 30 de persoane. Toată lumea era obosită după zborul din ziua anterioara care surprinzator fusese puțin cam lung. 

 

 

La început m-a toropit căldura soarelui. Afară erau 50 de grade la soare și parcă nici mica piscină de pe puntea superioară nu ar fi putut să fară vreo minune. Lucrurile s-au schimbat foarte rapid și Nilul m-a cucerit. 

 

 

 

Condițiile mi-au depășit așteptările, iar treptat, cu fiecare zi, m-am îndrăgostit la gândul de a bate fiecare port și de a vedea lucruri noi. Viața pe vas este diferită față de cea într-un resort. În permanență se întâmplă lucruri noi, dar mai bine vă las să descoperiți singuri din rândurile care vor urma, prea sărace, din păcate, pentru a exprima sentimentele trăite.  

 

”Bine dispuși și fericiți”, cum spunea ghidul nostru, Feri Deak, am luat masa și am pornit spre templele Karnak și Luxor. Căldura de afară ne-a făcut să căutăm umbra peste tot. Feri ne-a spus că în mod normal nu sunt vizitate templele și alte monumente în plină zi, ci devreme, la prima oră a dimineții, când soarele e mai ”cuminte”. 

 

Prima oprire a fost la templul de la Luxor, iar apoi am ajuns la Karnak. Ambele construcții sunt impresionante. Obeliscuri de 20 - 30 de metri, statui uriașe și foarte multe informații lăsate de egiptenii antici în hieroglifele de pe pereți, vorbesc de la sine despre forța acestei culturii străvechi. 

 

 

 

 Foto: Templul Luxor

 

Luxorul este un oraș cu 150.000 de locuitori care făcea parte din Egiptul de Sus, iar în antichitate aici era Teba de Est. Templul Luxor a fost clădit în cea mai mare parte în timpul faraonului Amenophis III și a fost ridicat în cinstea zeului Amun. Aici este o statuie uriașă a lui Ramses al II - lea, unul dintre cei mai mari faraoni ai Egiptului, iar tot de aici a fost dus la Paris, în piața Concorde, unul din obeliscurile de granit.

 

Un alt templu impresionant este cel de la Karnak, situat tot în Luxor (Teba de Est). Templul cuprinde un vast complex de clădiri, temple mai mici și capele. 

 

 

 

 

Construcția a început în perioada Regatului de mijloc și a continuat în perioada Regatului Nou, când a fost dezvoltat. Templul este cel mai vast complex religios din lume din lumea antică, fiind și al doilea punct de atracție al Egiptului, după piramida de la Giza. 

 

 

Vizita la cele două temple s-a terminat în jurul orei 17.00. In autobuzul am traversat orașul, în căutarea unei farmacii. Uitasem să duc de la Cluj-Napoca un spray împotriva țânțarilor, un lucru elementar, veti spune, pentru orice turist care merge în Egipt, intr-o croaziera pe Nil. Grupul a fost însoțit în permanență de un reprezentant al agenției partenere Kartago din Egipt, dar și de un polițist.

 

Feri, ghidul nostru, ne-a avertizat încă de la începutul drumului că ”domnul cu arma sub haina este un polițist”. N-au fost niciun fel de probleme, dar Guvernul din Egipt ia foarte în serios protecția turiștilor. Voi mai adăuga tot aici că autocarele când ajung la un obiectiv turistic sunt notate, iar polițistul comunică toate datele celor de la punctul de acces.

 

De asemenea, tot el îi ține la respect pe vânzătorii din bazarele amplasate înaintea fiecărui obiectiv turistic. Acești vânzători sunt foarte agresivi și pot să le dea bătăi de cap turiștilor.

 

Astfel, în permanență se știe unde sunt turiștii, pentru protecția lor. Nu e niciun motiv de panică, pentru că egiptenii sunt oameni minunați, calzi și primitori. Cum am spus și mai sus, nu vorbim aici despre cei din bazare, care îi agresează pe turiști cu insistența lor, dar chiar si pe acestia ii puteti evita daca învățați să spuneți NU categoric și să îi ignorați. 

 

Ne-am întors pe vasul de croazieră, unde am avut timp liber. Abia după ce m-am așezat pe șezlong, cu o carte în mână, am ajuns să pot să savurez frumusețea Nilului.

 

 

O parte a grupului a invadat  piscina de circa 5 metri pătrați, care, desi părea mică la început, s-a dovedit suficientă. Tentat de râsete și distracția din apă, m-am alăturat și eu grupului. Erau colegi din București, de la televiziuni și ziare, care au fost și ei invitați în acest Info trip organizat de Agentia Kartago Tours. 

 

 

 

Seara, apusul și frumusețea apei și a malului încărcat cu palmieri m-au făcut să mă simt pe urmele faraonilor. Ghidul nostru, Feri, ne-a spus că, în credința vechilor egipteni, zeii veneau la temple cu barca, pe Nil, iar faraonii erau îngropați cu mai multe bărci, pentru a putea naviga spre tărâmul zeului Osiris, zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo și al morților. Și noi aveam barca noastră și dorința de a visa frumos. Fotografiile realizate sunt impresionante, dar realitatea este incredibilă. Egiptul trebuie savurat pe viu.

 

 

Vasul de croazieră, era mult mai mare decat am crezut ca sunt cele pe Nil.  Avea mai multe paliere: restaurantul era la nivelul apei, la primul nivel gaseai holul, un bar și camere, la al doilea nivel iarăși cabine, iar sus era puntea cu șezlonguri, piscina și o masă de ping-pong. Conform catalogului, vasul de croazieră era de 5 stele, pe care le respecta din plin. 

 

Bucătarii de pe vas nu m-au dezamăgit. Pe vasul de croazieră am mâncat cel mai bine din toată excursia. Era varietate, mâncarea avea gust, nefiind un simplu bufet fără personalitate. Și aici am întâlnit oameni frumoși și zâmbitori. Cu unii chiar m-am împrietenit, fiind foarte deschiși în momentul în care cineva le lăuda mâncarea, semn că se străduiau ca totul să fie pe placul turiștilor. 

 

Vineri dimineața ne-am trezit la ora 6.00. A fost așa cum ne-a spus cu o zi înainte Feri, ghidul nostru: ”Monumentele egiptene se vizitează dimineața devreme, când afară sunt numai 30 de grade Celsius”. Uff! Cu toate acestea, credeti-mă, era o diferență foarte mare față de căldura de la ora 14.00. 

 

”Bine dispuși și fericiți”, vorba lui Feri a devenit rapid sloganul cu care am pornit la drum. Prima oprire a fost la Valea Regilor, pe malul vestic al Nilului, tot în Luxor. Aici este locul unde au fugit faraonii să își caute morminte, speriați de profanatori. ”Pentru că piramidele au fost profanate, faraonii au început să caute un alt loc unde să se îngroape cu toată avuția lor, zeci de kilograme de aur și pietre prețioase. Primul mormânt a fost cel al lui Amenhotep I, iar în total sunt cel puțin 63 de morminte importante în Valea Regilor”, ne-a relatat ghidul nostru, Feri Deak.

 

 

Aici sunt morminte săpate la zeci de metri în stâncă, unde faraonii erau îngropați, iar apoi intrările au fost sigilate și ascunse cu piatră. Egiptenii lucrau aici circa 20 de ani pentru a săpa un mormânt, iar apoi erau uciși pentru a se șterge orice urmă. Numai preoții și arhitecții erau cruțați, ei fiind considerați mai valorioși, dar erau puși să jure că nu vor spune nimănui despre morminte. 

 

 Foto: turism-360.ro 

 

Treptat au fost îngropate aici și femeile, dar și copiii faraonilor. De ce s-au temut nu au scăpat, pentru că după ce puterea faraonilor a scăzut, aceste morminte au fost profanate și tot aurul și pietrele prețioase au fost furate. Hoții calculau exact unde era amplasat culoarul care ducea spre camera mortuară și săpau o altă intrare pentru a nu da de bănuit. 

 

Intact a fost găsit numai mormântul lui Tuthankamon, un faraon nesemnificativ, dar care a devenit celebru după ce mormântul lui a fost descoperit în 4 noiembrie 1922 de către Howard Carter. Se bănuiește că hoții au mai intrat în mormânt, dar nu au apucat să fure aurul din anumite motive, neștiute. Mormântul a fost resigilat de preoți și dat uitării. Bogăția din interior era orbitoare, astfel că specialiștii și-au putut imagina numai cum ar fi fost mormântul marelui Ramses al II -lea, unul dintre cei mai mari faraoni ai Egiptului. 

 

La Valea Regilor este interzisă fotografierea și accesul cu camere video sau foto. Puteți intra cu telefoanele, dar să nu faceți poze. Numai la punctul de acces, în dreptul barierei poate fi făcut acest lucru. Așa că puteți rămâne, totuși, cu o amintire frumoasă.

 

De asemenea, este de ținut minte, dar oricum ghidul vă va informa, că sunt unele morminte care se vizitează contra cost.

 

De la Valea Regilor ne-am îndreptat spre Templul Reginei Hatshepsut și apoi la Coloșii din Memnon. Primul templu este construit în stâncă. Regina Hatshepsut este prima femeie care a devenit faraon. Se spune că era costumată în bărbat și apărea rar în public, pentru ca oamenii să nu intre la bănuieli. Statuia ei de la Muzeul de Egiptologie din Cairo o prezintă ca pe un bărbat, semn că aceste povesti sunt destul de apropiate de realitate. 

 

Regina Hatshepsut este înmormântată în Valea Regilor, aflată în apropiere de minunatul templu mortuar pe care ea l-a ridicat. 

 

 

 

 

Ea a fost fiica faraonului Tuthmosis I și soția succesorului acestuia, faraonul Tuthmosis II, care a murit, iar Hatshepsut a luat puterea, fiind prima femeie care a preluat și însemnele faraonului. 

 

 

Legenda spune că ea a fost omorâtă de fiul ei vitreg, Tuthmosis III, după ce a stat pe tronul Egiptului 21 de ani. Acesta a trecut apoi la mutilarea tuturor statuilor reginei, pentru a șterge orice urmă a existenței sale. De altfel, acesta era modul în care procedau foarte mulți faraoni, după ce preluau puterea. 

 

La ora 12.00 am revenit pe vasul de croazieră. Deja aveam sentimentul că timpul se dilată de la soarele arzător. Ziua parcă stătea pe loc și nu mai fugea în ritmul infernal cu care am ajuns să mă obișuiesc. Până la ora 10.00 deja erau bifate mai multe obiective și lumea era deja la plajă și piscină, astfel că pe fețele multora vedeam nedumerirea când întrebau cât este ceasul: ”Atât de puțin? Parcă a trecut o jumătate de zi!”. Trebuie să încercați și dvs. acest sentiment, este cu adevărat straniu. 

 

 

Vasul de croazieră a pornit spre Esna și apoi către Edfu, așa că toată lumea a profitat de timpul liber. Berea pe vas costă 35 de lire egiptene (un euro este 9,6 lire), iar un suc natural 25 de lire. Cei care nu au vrut să facă baie, au putut juca ping-pong sau să stea la umbră, pe șezlong.

 

Seara am ajuns în Esna unde am coborât pentru a vizita puțin localitatea. Sărăcia este la ea acasă acolo. Am fost însoțiți de ghidul de la agenția locală, 

 

Ahmed, un tip cu mult bun simț și foarte prietenos. Am pătruns pe micile străduțe și ne-am cam ingrozit, dar egiptenii își vedeau linistiti de treaba lor, nederanjați de haosul din jurul lor. Escapada a fost una scurtă, dar experiența pe măsură. Au fost unii colegi care s-au oprit și la o terasă pentru o cafea sau un ceai. Bere nu se vinde în public în Egipt, nici măcar la restaurante. 

 

Vasul a plecat din port și a mers toată noaptea spre Edfu. Distracția s-a mutat pe punte, până noaptea târziu. Feri, ghidul nostru, ne-a explicat că și egiptenii s-au adaptat perfect din cauza căldurii și își încep activitatea după-amiaza și pe durata nopții. ”Sunt deschise și la două noaptea magazinele și unele instituții. Pe timpul zilei este prea cald”, a povestit Feri. Apusul soarelui a fost minunat, punând în valoare frumusețea malului ”pigmentat” cu palmieri și culturi de bananieri. 

 

Cei care au vrut au putut dormi pe șezlonguri, pentru a prinde răsăritul soarelui, de la ora 6.00.

 

 

Merită să vă setați ceasul să sune la ora fixă pentru a vedea această minune a naturii. Soarele răsare, iar razele se reflectă în apa fluviului. Lipsesc numai bărcile egiptenilor antici. De fapt nu lipsesc nici acestea. Urmașii lor au un stil inedit de a face comerț.

 

 

 

Mohamed și fratele său și-au legat barca familiei de vasul de croazieră încă de când am plecat din Luxor și au negociat în permanență cu turiștii vânzarea diferitelor produse: bluze, rochii, eșarfe sau fețe de masă. Bărbatul striga de jos, iar turiștii răspundeau de pe punte sau de la geamul cabinelor. Dacă se înțelegeau la pret, din barcă era aruncat produsul direct pe punte, într-o pungă, iar turistii puneau acolo banii și aruncau punga înapoi. Spectacolul era unul special. Periodic, când cineva scotea capul pe geam sau se uita de pe punte, spijinit de balustradă, Mohamed începea negocierea. I-am văzut și cum dormeau acolo, dar și cum mâncau. Interesant este că la fel cum au apărut așa cu și dispărut, în tăcare, ca și când s-ar fi evaporat în apele fluviului. Cu siguranță, că cei doi s-au prins cu barca de un alt vas de croazieră și au făcut cale întoarsă. 

 

 

Sâmbătă dimineața am ajuns în Edfu, unde am vizitat un minunat templu. Drumul l-am făcut cu trăsurile. Aici trebuie să fiți atenți și să nu cădeți în plasa birjarilor. Se vor oferi să vă facă poze, dar apoi vă văr cere bani. 

 

 

 

Templul din Edfu este unul dintre cele mai bine păstrate din Egit, fiind dedicat zeului protector Horus.

 

 

Șederea a fost una scurtă pentru că a trebuie să reveim la vas. Plecarea a fost la ora 11.00. Următoarea oprire a fost la templul Kom Ombo, iar de acolo am pornit spre Aswan. Templul a fost ridicat de Tuthmosis al III -lea în cinstea zeului Sobek, care avea cap de crocodil. Locul este foarte bine păstrat și prezintă scene din viața vechilor egipteni. În apropiere este și un muzeu, unde pot fi văzuți zeci de crocodili uriați mumificați. Vechile reptile care populau fluviul sunt acum numai o amintire, fiind exterminate de localnici pentru a putea lucra în liniște terenul de pe malul Nilului, fără a se teme de crocodili. 

 

 

 

Cina am luat-o în Aswan, iar apoi a fost organizat și un show pentru turiști, în clubul de pe vas. Toată lumea a trebuit să vină costumată tradițional. Am fost pe vas cu un grup de turiști americani, trecuți de prima tinerețe. Oamenii ăștia știu să se distreze. Toți au venit costumați tradițional și nu au stat pe margine din cauza vârstei. Ba mai mult, o doamnă s-a înscris și la concursul de dansuri din buric. Câștigătorii au fost premiați de organizatori, astfel că, dacă ajungeți pe croazieră, trebuie neapărat că gustați acest spectacol.

 

 

 

Seara s-a terminat cu o vizită în Aswan. Am trecut prin bazar, unde vânzătorii nu au mai fost la fel de agresivi ca și cei de la obiectivele turistice. Era însă multă sărăcie și aici. Fiind seară, locul era înțesat cu localnici, copii, adulți și bătrâni. Mai puține femei, care nu au voie să iasă singure din casă. 

 

Oamenii pe care i-am văzut erau liniștiți. Stăteau la taclale sau la un ceai, în așteptarea turistilor care să cumpere de la ei. Nu mai erau nici atât de disperați, așa că nu prea negociau. Dacă la obiectivele turistice erau capabili să ”taie” din preț foarte mult (prețul unei rochii scădea de la 300 de lire la 40 - 50 și chiar mai jos, depinde de talentul de negociere. Eu nu am reușit să intru în acest joc), aici nu se mai întâmpla același lucru. Sincer, din cauza aglomerației și a mizeriei, m-am bucurat când am revenit pe vas. 

 

 

 

 

Oboseala și-a spus rapid cuvântul, astfel că toată lumea s-a retras rapid la cabine, mai ales că a doua zi urma să zburăm spre Cairo, pentru a vedea mărețele piramide. 

 

Am părăsit cu regret vasul de croazieră duminică dimineața, după trei zile minunate pe Nil. Ne-am îndreptat spre Obeliscul neterminat, care se află într-o cariera de granit și unde se poate vedea cum au fost realizate mărețele monumente. ”Totul era tăiat dintr-o singură bucată de granit, care era apoi dusă pe Nil până în locul în care urma să fie așezat obeliscul”, ne-a relatat Feri.

 

 

Teoriile privind modul în care au fost realizate aceste monumente sunt mai multe (unele chiar atribuie extratereștrilor meritul realizarii acestora), dar oricum totul este spectaculos. Obeliscul neterminat a fost abandonat pentru că a apărut o crăpătură în piatră. Acum, acesta este dovada vie a modului în care s-a lucrat. Se bănuiește că a fost decupat din blocul de granit cu ajutorul unor pietre rotunde, dintr-o rocă mai dură ca granitul, iar muncitorii lucrau zi si noapte pentru a săpa. Am testat și eu această piatră și trebuie să vă spun că granitul se sparge foarte greu. 

 

 

După ce se cioplea și la bază, obeliscul era rupt din blocul de granit și tras până la barcă. O altă terorie spune că egiptenii ar fi săpat găuri în blocul de granit și ar fi introdus bucăți de lemn, pe care apoi l-au aprins. Lemnul era apoi udat cu apă și piatra crăpa. Cu toate acestea, nimeni nu știe exact cum s-a lucrat. Totul este parcă mai neclar după ce vezi cu ochii tăi cât de enorme sunt aceste monumente si construcții. 

 

 

De asemenea, la locul în care urma să fie așezat obeliscul se folosea o altă tehnică. Se ridica o movilă de lut, cu o gaură în mijloc, unde urma să fie așezat obeliscul. Bucata de granit era trasă de muncitori în vârf și coborât apoi treptat pe soclu. 

 

Excursia pe malurile Nilului s-a terminat la un restaurant tradițional. Am luat barca și am vizitat Templul Philae, un edificiu superb, foarte bine conservat. Templul a fost ridicat în vecinătatea actualului amplasament, dar a fost mutat recent, bucată cu bucată, pentru că era afectat de revărsarea Nilului.

 

 

 

 

De la acest templu ne-am dus la un restaurat tradițional, unde am putut să cunoaștem alte tradiții. Am mâncat pe jos și am putut vedea camere tradiționale din vechile nubienilor, un regat independent în antichitate, de care oamenii de acum sunt foarte mândri. 

 

 

 

 

 

Povestea croazierei se încheie aici. Realitatea de acolo a fost mult mai spectaculoasă. În acele ore nu simțeam niciun regret, urma să vedem piramidele de la Cairo, dar acum scriind aceste randuri, imi doresc sa mai vad macar o data toate aceste minunatii ale antichitatii. 

 

 

Asa ca, mi-am propus și mi-am promis să revin în Egipt. Este o destinație care va surprinde și încânta pe oricine!

 

Mulțumim Agenției Kartago pentru excursia oferită!

Comentarii Facebook