Salina Praid, compromisă definitiv: Autoritățile admit pierderea minei

După luni întregi de promisiuni și declarații contradictorii, autoritățile au recunoscut în sfârșit că Salina Praid nu mai poate fi salvată, iar prăbușirea tavanului minei este doar o chestiune de timp. Această admitere a venit după numeroase amânări și explicații bizare – de la scoaterea apei, la deschiderea unei mine noi, și chiar invocarea castorilor ca factor extern – totul în încercarea de a transfera responsabilitatea.

Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a confirmat public faptul că salina se află într-un stadiu ireversibil de degradare: „Din toate discuţiile pe care le-am avut cu experţii, mai degrabă nu este o întrebare dacă se va prăbuşi tavanul, ci când şi cât de rapid. Noi am fost pe teren, împreună cu ministrul Economiei, Radu Miruţă, şi exact în ziua în care am mers acolo s-a prăbuşit o parte din tavan. Deci este foarte clar că acolo nu mai poate să fie salvată mina respectivă, să poată să fie folosită. Acolo au fost foarte multe instituţii care au aşteptat să se întâmple dezastrul. Realitatea este că am văzut inclusiv declaraţiile cu castorii. Cumva s-a pasat vina până când s-a ajuns la castori şi castorii n-au mai putut să zică că ”Nu e vina noastră”. Dar, pe scurt, acolo ar fi trebuit să intervină de foarte mult timp. În 2023, în februarie, deja mina fusese inundată major. În 2023, şase luni mai târziu, prin planul de management de risc care a fost adoptat, mă rog, propus de către Apele Române, reieşea că acolo este un risc moderat de inundaţie. După ce, cu şase luni înainte, acolo avusese loc deja o inundaţie majoră. Deci, asta pot să zic doar pe Apele Române. Nu mai intrăm pe ce s-a întâmplat cu Salrom (companie din subordinea Ministerului Economiei care administrează Salina Praid - n.r.), cu ce s-a întâmplat cu Conversmin (companie de stat care administrează conservarea minelor - n.r.), cu ANRM-ul ( Agenţia Naţională de Reglementare în domeniul Minier - n.r.). Deci toate autorităţile acestea, de fapt, au aşteptat să se întâmple dezastrul. Noi, astăzi, suntem în punctul în care încercăm să aducem apă cât mai rapid, pe termen scurt, imediat, la Târnăveni. Apă potabilă”, a spus Diana Buzoianu la Prima TV.

Problemele au început în primăvara acestui an, când ploile torențiale au crescut de 100 de ori debitul pârâului Corund, iar apa s-a infiltrat în zona de exploatare a masivului de sare, transformând salina într-un pericol major pentru localnici. Acest fenomen a dus la o degradare rapidă a structurii minei, iar autoritățile au ajuns la concluzia că prăbușirea tavanului este inevitabilă.

Economia regiunii se baza într-o mare măsură pe turismul generat de salină, iar în urma crizei, multe afaceri locale au ajuns la limita supraviețuirii. Rezervările au început să dispară, iar autoritățile au promis ajutor financiar pentru afacerile afectate, o parte din acești bani fiind direcționați către compania Salrom. Cu toate acestea, măsurile pentru salvarea minei s-au dovedit insuficiente.

În ciuda optimismului de luni de zile al autorităților, specialiștii au fost mult mai pesimiști. Nicolae Har, directorul departamentului de geologie al UBB, avertiza încă din 3 iunie asupra unui scenariu pe care autoritățile îl recunosc acum, la două luni distanță. „Se va prăbuşi tavanul, iar zona depresionară va fi propice acumulării de apă şi va fi în viitor un lac sărat. Eu nu cred că vreodată se va mai permite accesul în subteran pentru exploatare, pentru turism, pentru recuperarea unor instalaţii. Cred că mina Praid este compromisă definitiv. Ceva asemănător se poate vedea la noi la Ocna Mureş, unde exploatarea s-a rezolvat prin sonde (s-a dizolvat sarea şi s-a scos saramură), iar golurile au fost greu de controlat. De asemenea, la Ocnele Mari şi Ocnele Mici din Vâlcea, un alt exemplu de surpări cauzate de exploatarea sării”, a spus Har.

Recunoașterea oficială a pierderii Salinei Praid a venit din partea ministrului Mediului, Diana Buzoianu, care a subliniat că reconstrucția nu reprezintă o prioritate în acest moment: „Pe noi ne interesează, în primul rând, să nu existe un dezastru ecologic. În al doilea rând, să existe apă potabilă pentru oamenii din zonă.”

În ceea ce privește măsurile de prevenire a unei eventuale catastrofe ecologice, Pârâul Corund a fost deviat complet pe 28 iulie, printr-un sistem de țevi corugate montat în zona Praid, o lucrare fără precedent în România. Cu toate acestea, execuția a întârzâiat cu o lună față de termenul anunțat, din cauza lipsei betonului și a dificultăților legate de relieful local.

Astfel, după o lungă perioadă de incertitudine și promisiuni nerealizate, autoritățile au ajuns la concluzia că Salina Praid este compromisă definitiv, iar salvarea acesteia nu mai este posibilă.