Bărbat achitat după ce doi polițiști l-au acuzat că i-a lovit și amenințat cu moartea. Judecătorii din Cluj au găsit contradicții grave în declarațiile agenților

Un bărbat din județul Cluj a fost achitat de Judecătoria Cluj-Napoca după ce fusese trimis în judecată pentru două infracțiuni de ultraj față de doi agenți de poliție. Instanța a constatat că declarațiile polițiștilor sunt pline de contradicții, că unul dintre martorii-cheie le-a contrazis versiunea și că niciun dispozitiv body-cam nu funcționa în momentul intervenției.

Totul a pornit în noaptea de 20 spre 21 aprilie 2024, în jurul orei 03:48, când doi agenți de la Secția 3 Poliție Rurală Cluj au fost sesizați prin 112 pentru tulburarea liniștii publice la un apartament din județul Cluj. La fața locului, polițiștii au declarat că l-au văzut pe locatar scoțând un obiect metalic de aproximativ 30 de centimetri și apropiindu-l de gâtul unei femei aflate în fața blocului, pe care l-au confundat cu un cuțit.

Pe baza acestei percepții, cei doi au intrat forțat în apartament, introducând bastonul telescopic între ușă și toc, după care a urmat o altercație fizică în timpul căreia au încercat să îl imobilizeze și să îl încătușeze pe locatar. În urma incidentului, ambii agenți au suferit leziuni care au necesitat între 5 și 10 zile de îngrijiri medicale, iar locatarul a fost transportat la psihiatrie.

Bărbatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de ultraj, acuzat că i-a lovit cu pumnul în zona capului pe unul dintre agenți și cu cotul în abdomen pe celălalt, amenințându-i totodată cu moartea pe ei și pe familiile lor.

Ce a descoperit instanța: contradicții majore și nicio înregistrare

Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat achitarea pe 24 martie 2026, după o analiză amănunțită a întregului material probator. Concluzia instanței a fost că declarațiile celor doi polițiști, deși concordante în linii mari, prezintă contradicții semnificative tocmai în privința elementelor esențiale: poziția participanților în momentul altercației, succesiunea loviturilor, modul în care inculpatul ar fi ajuns înapoi în picioare după prima lovitură primită sau dinamica exactă a imobilizării.

Mai mult, instanța a observat că, pe măsura trecerii timpului, declarațiile polițiștilor au devenit tot mai detaliate, dar detaliile nu erau constante, ci variabile și uneori contradictorii între ele. Judecătorii au apreciat că acest lucru nu este specific unui proces natural de rememorare, ci sugerează o reconstrucție ulterioară a faptelor.

Un element central al deciziei l-a constituit declarația martorei prezente la fața locului, colega de apartament a inculpatului. Aceasta a negat constant că bărbatul ar fi amenințat-o cu vreun obiect în momentul în care s-au întâlnit la ușa blocului și a arătat că nu l-a văzut pe inculpat lovind vreunul dintre polițiști, ci doar că „s-au tăvălit" cu toții în timpul imobilizării. Instanța a acordat credibilitate sporită depoziției martorei, care a fost consecventă în toate elementele esențiale.

Masa de sticlă care nu exista și body-cam-urile descărcate

Un alt punct critic a fost masa de sticlă despre care ambii polițiști au susținut că ar fi spart-o în timpul căderii. Martora a negat existența unui astfel de obiect în apartament, iar înregistrările video realizate după incident nu au evidențiat niciun rest de sticlă sau cadru metalic specific distrugerii unei piese de mobilier. Instanța a apreciat că această discrepanță ridică semne serioase de întrebare asupra veridicității declarațiilor polițiștilor.

La fel de relevant a fost considerat și faptul că niciunul dintre cei doi agenți nu avea dispozitivul body-cam funcțional în momentul intervenției. Judecătorii au reținut că ambii polițiști știau că aceste dispozitive nu rezistă 24 de ore și că se aflau pe finalul unui serviciu de 24 de ore, că bateriile nu pot fi verificate vizual și că nu există rezerve, cu toate acestea nu au profitat de cei aproximativ 50 de minute petrecuți la secție înainte de intervenție pentru a le pune la încărcat. Instanța a apreciat această împrejurare drept cel puțin neglijentă.

Legalitatea intrării în apartament, pusă sub semnul întrebării

Judecătoria a mers mai departe și a analizat inclusiv legalitatea pătrunderii forțate în apartamentul inculpatului. Singurul temei invocat pentru această intrare a fost percepția că bărbatul ar fi amenințat femeia cu un obiect ascuțit, însă martora a negat constant că un astfel de incident ar fi avut loc. În aceste condiții, instanța a apreciat că inviolabilitatea domiciliului, drept fundamental, nu a fost respectată în mod clar, iar reacția inculpatului de a se opune intrării și imobilizării nu poate fi analizată automat ca opoziție ilicită față de autoritate.

Referitor la amenințările cu moartea, instanța a constatat că acestea sunt susținute exclusiv de declarațiile polițiștilor, fără nicio confirmare independentă, în condițiile în care martora a precizat că a auzit doar înjurături, nu amenințări propriu-zise.

Aplicând principiul in dubio pro reo, Judecătoria Cluj-Napoca l-a achitat pe inculpat pentru ambele infracțiuni de ultraj. Controlul judiciar la care fusese supus a încetat de drept în momentul pronunțării hotărârii.

Acțiunile civile prin care cei doi polițiști solicitau daune morale în valoare de 5.000 de euro, respectiv 3.500 de euro au fost respinse ca neîntemeiate, instanța constatând că pretențiile au fost formulate în termeni generici, fără probe concrete privind existența și întinderea prejudiciului moral.

Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.