Povestea fascinantă a pugilistei de 18 ani din Cluj. S-a antrenat în plin război ca să devină campioană națională: „Când sunau alarmele, fugeam în beci”

La doar 18 ani, Andreea-Nicoleta Petrar a ajuns campioană națională la box. Pentru titlu, pugilista din Cluj a ales însă un drum mai puțin obișnuit: s-a antrenat în Kiev, în Ucraina, o țară aflată de mai bine de patru ani în război.

La începutul acestei luni, în ringul de la Eforie Nord, munca ei a dat roade. Andreea a câștigat titlul de campioană națională la categoria 48 de kilograme, la tineret. În spatele medaliei stau însă antrenamente, drumuri și o alegere care, la prima vedere, pare greu de înțeles: pregătirea în capitala Ucrainei, acolo unde sirenele alarmelor aeriene fac parte din viața de zi cu zi.

Andreea spune că a mers la Kiev pentru sparring-uri, antrenamente menite să-i ofere experiența de care avea nevoie înaintea Campionatului Național. Alegerea a venit și pe fondul lipsei competițiilor și a unor oportunități suficiente de pregătire în zona Clujului, spune aceasta.

Antrenamente între alarme

„M-am dus pentru câteva sparring-uri, pentru a mă pregăti pentru Campionatul Național de Box ținut la Eforie Nord, la categoria 48 kg. Maestrul meu, la care sunt din noiembrie 2025, este ucrainean. Din nefericire, în zona Clujului nu prea au fost ținute competiții pentru a acumula experiența necesară pentru a participa la campionat, pentru antrenamente și experiență”, povestește tânăra.

La Kiev, boxul nu a fost însă singura realitate cu care a trebuit să se obișnuiască.

În timpul antrenamentelor și al vieții de zi cu zi, sirenele puteau întrerupe rutina în orice moment. Când alarmele sunau, Andreea trebuia să coboare într-un beci, la adăpost.

„Când sunau alarmele, într-adevăr, mergeam jos, într-un beci, pentru siguranță. Din fericire, nu au fost probleme astfel încât să nu mai putem ieși sau să văd explozii. Oamenii s-au obișnuit cu situația de acolo, erau afară. Totuși, ține de patru ani de zile”, spune pugilista.

Iar pregătirea de la Kiev nu a însemnat doar un plus din punct de vedere tehnic. Pentru Andreea, antrenamentele alături de sportivele ucrainene au avut un rol important și în plan mental, ajutând-o să intre mai încrezătoare în competiția de la Eforie Nord.

„Pregătirea de la Kiev m-a ajutat foarte mult, atât din punct de vedere sportiv, cât și mental. Am avut ocazia să mă antrenez într-un mediu foarte competitiv, alături de sportive bine pregătite, ceea ce m-a motivat să mă autodepășesc la fiecare antrenament. Nivelul lor era foarte ridicat, iar faptul că am putut să mă antrenez cu ele m-a ajutat să-mi îmbunătățesc tehnica, ritmul și, mai ales, încrederea în mine. Cred că toată această experiență a avut un rol foarte important în câștigarea titlului național”, spune campioana.

„Am întâlnit o cultură nouă a boxului”

În sălile de sport din Kiev, Andreea a avut ocazia să se antreneze alături de pugiliste ucrainene. Experiența a fost, spune ea, una dintre cele mai importante din perioada de pregătire.

„Am apucat să mă întâlnesc cu sportivele de acolo, din fericire. A fost o experiență foarte frumoasă, am întâlnit o cultură nouă a boxului. E ceva super!”

Diferența dintre boxul românesc și cel ucrainean a remarcat-o rapid. Nu vorbește neapărat despre o superioritate a unuia față de celălalt, ci despre un stil diferit, care a atras-o.

„Stilul de box, cel sovietic, care m-a lăsat plăcut surprinsă. De aceea încerc să-l repet”.

Pentru Andreea, experiența de la Kiev pare să fi fost încă o etapă într-un drum început cu mult înainte de momentul în care a urcat pe podiumul de la Eforie Nord.

"Părinții mei au avut foarte multe emoții când au aflat că voi pleca în Ucraina, mai ales din cauza războiului"

Drumul spre performanță nu a fost însă unul ușor nici pentru familia ei. Decizia de a pleca în Ucraina, în condițiile războiului, a venit cu temeri și emoții pentru părinții Andreei.

„Părinții mei au avut foarte multe emoții când au aflat că voi pleca în Ucraina, mai ales din cauza războiului. Le-a fost greu să accepte ideea că voi merge într-o țară aflată în această situație, pentru că, înainte de toate, s-au gândit la siguranța mea. Totuși, au văzut cât de mult îmi doresc să evoluez și au ales să mă susțină. Au avut încredere în mine, chiar dacă le-a fost greu, m-au lăsat să-mi urmez visul”, povestește tânăra.

Pentru Andreea, susținerea familiei a însemnat să poată merge mai departe, chiar și atunci când drumul spre performanță a trecut printr-un loc în care sirenele de alarmă fac parte din cotidian.

Pregătită în Kiev, campioană la Eforie Nord

Pentru Andreea, competiția de la Eforie Nord a fost și un test important. Erau primele sale meciuri oficiale, iar emoțiile au venit la pachet cu dorința de a demonstra că orele de antrenament și pregătirea intensă nu au fost în zadar.

„Competiția de la Eforie Nord a fost foarte importantă pentru mine. Am intrat în competiție cu emoții destul de mari, fiind primele mele meciuri oficiale, dar și cu dorința mare de a câștiga și de a demonstra că munca depusă a dat rezultate. Faptul că am reușit să câștig titlul național a fost un moment extraordinar pentru mine. Știam că pot”, a declarat Andreea.

Victoria a venit și cu sentimentul că munca depusă alături de antrenorul său, a început să dea roade.

„Am simțit foarte multă bucurie, văzând că toată munca mea și a maestrului a dat roade, dar și recunoștință față de maestrul meu, Denis Kubiak. Toată pregătirea mea sportivă, tactica și antrenamentele zilnice cu el au fost făcute de el. El m-a format ca pugilistă.”

Titlul național nu a însemnat, însă, pentru tânăra pugilistă o linie de sosire, ci mai degrabă un nou început.

„Victoria mi-a dat și mai multă încredere și motivație să continui să muncesc și să evoluez”, spune Andreea.

O campioană la numai 18 ani și un antrenor venit din Ucraina

Andreea-Nicoleta Petrar este elevă în clasa a XII-a la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca și se antrenează, din noiembrie 2025, sub îndrumarea lui Denys Kubiak, un antrenor ucrainean stabilit la Cluj-Napoca.

Originar din Kiev, Kubiak are 28 de ani de experiență în antrenorat și lucrează în România de aproximativ doi ani. În prezent, este antrenorul clubului GoldenBoy din Săvădisla.

Pentru cei doi, performanța de la Eforie Nord este rezultatul unei colaborări începute de mai puțin de un an. Pentru Andreea, însă, titlul național este mai mult decât o medalie: este confirmarea că drumul ales, chiar și atunci când a dus-o într-o capitală aflată sub amenințarea războiului. a fost unul care a meritat parcurs.