Marti 19 Februarie

Torționarul Nicolae Pleșiță a murit la Cluj, PROTEJAT de ”servicii”. L-a îngrijit un medic hăituit de Securitate - EXCLUSIV

 

Opinia publică românească este în fierbere în aceste zile pe tema soartei torționarilor regimului comunist care, în marea lor majoritate, și-au văzut de bătrânețile lor fără să fie deranjați de justiția romănească.

 

Reportaj de Emanuel Ungureanu

 

În timp ce miile de români care s-au opus regimului comunist au fost maltratați cumplit și au ”putrezit” în închisorile comuniste sau au murit în chinuri groaznice după ieșirea din temniță în urma bolilor contactate în închisoare, torționarii acestora, în marea lor majoritate, și-au sfârșit zilele în liniște, protejați fiind de vechii prieteni din serviciile secrete comuniste.  

 

Unul dintre cei mai mari torționari care au trăit vreodată în România, generalul de Securitate Nicolae Pleșiță, s-a stins din viață acum cațiva ani îngrijit fiind în ultimul an de viață de un medic clujean care a fost hărțuit  alături de familie, ani de zile, pentru credința sa de către ”slugile” temutului serviciu secret comunist.

 

Foto: Căminul pentru Seniori ”Proiect Teodora”

 

Doctorul Szentagotai Lorant și-a dedicat întreaga viață îngrijirii bătrânilor și a construit împreună cu familia Stoica din Germania un cămin pentru îngrijirea persoanelor vârstnice, Căminul pentru Seniori ”Proiect Teodora”, în care sunt găzduiți la această oră peste 100 de bătrâni. Aici ,la Căminul Teodora, din Cluj-Napoca a murit temutul general de Securitate Nicolae Pleșiță și nu într-un sanatoriu SRI, așa cum a scris toată presa la momentul trecerii în neființă a acestuia. 

 

”Călăul” Pleșiță a fost îngrijit în ultimul an de viață la un cămin de bătrâni din Cluj

 

Inimosul medic clujean nu s-a gândit vreodată că va trebui să respecte juramântul lui Hipocrate și în dreptul unui torționar despre care există nenumărate mărturii că a trimis la moarte sute de oameni care s-au văzut făcuți vinovați de ”păcatul de moarte” de a urî regimul comunist și tot ce reprezenta acesta.

 

M-am trezit într-o zi la ușa căminului cu un domn în vârstă cu părul neîngrijit și cu barba mare, i-aș fi dat 80 de ani după înfățișare dar am aflat ulterior din buletin că avea doar 55 de ani. Mi-a spus că îl cheamă Pleșiță Damian, fost colonel de Securitate, și că este fiul generalului de Securitate Pleșiță. Mărturisesc că am tresărit la cuvântul Securitate, nu știam cine a fost Pleșiță, dar am avut probleme în studenție la facultatea de medicină cu securiști ca Hoinărescu, care au încercat să mă convingă că nu merită să mai cred în existența lui Dumnezeu.

 

L-am întrebat pe fiul lui Pleșiță cum a aflat de căminul nostru, mi-a spus că un coleg din Cluj i-a recomandat să ne caute datorită experienței pe care o avem în îngrijirea bătrînilor.

 

Generalul Pleșiță a venit pe o targă, era foarte slăbit, suferise un atac vascular cerebral și avea probleme grave cu inima. Fiul lui mi-a cerut să nu spun nimănui că Nicolae Pleșiță va fi găzduit aici și m-a rugat ca nici măcar personalului de îngrijire să nu știe numele generalului de Securitate. Pe ușă am pus numele Nicolae, cineva din personal care are umor a adăugat în fața prenumelui cu litere mari, MOȘ, a rămas de atunci cu porecla ”Moș Nicolae. Toată lumea din cămin i-a spus de atunci, Moș Nicolae”, relatează dr Szentagotai Lorant.

 

”Moș Nicolae” Pleșiță a fost vizitat la cămin doar de foștii colegi securiști din Cluj

 

Nicolae Pleșiță nu vorbea cu nimeni în afară de mine. Era politicos, mulțumea pentru tratamente și pentru mâncare, dar refuza orice dialog cu asistentele. A refuzat să primească  televizor sau radio în cameră. Spunea că vrea liniște. Nu vorbea nici cu colegul de cameră. Stătea toată ziua și se uita în gol. O singură dată a participat la un serviciu religios în capela căminului. A stat tăcut pe toată perioada slujbei, nu părea să îl impresioneze ceva, nu a mai venit și a doua oară. Singurii pe care i-a acceptat să îi vină în  vizită  au fost niște foști subordonați ai acestuia, s-au prezentat ca fiind foști colonei de Securitate. Se purtau foarte respectuos cu el, dar nu le permitea nici lor să stea prea mult timp.

 

Fiul l-a vizitat de două ori, de fiecare dată îmi povestea pe scurt extrem de afectat că el și tatăl său au fost hătuiți permanent de persoane necunoscute chiar dacă au încercat  să se ascundă. Mi-a spus că le-a fost incendiată casa de două ori, locuiau dacă am înțeles bine, undeva în Curtea de Argeș, într-o casă izolată. După moartea lui Nicolae Pleșiță, am citit în presă că fiul acestuia a sfârșit tragic, punându-și capăt zilelor”, a mai relatat Szentagotai Lorant.

 

Foto: Patul în care s-a stins din viață torționarul Nicolae Pleșiță

 

”Bestia” Pleșiță a sărutat înainte de moarte mâna doctorului care l-a îngrijit

 

Îmi amintesc foarte bine ziua în care a murit Nicolae Pleșiță. Se simțea foarte rău, respira greoi, insuficiența cardiacă de care suferea se accentuase, avea și Alzheimer. M-a chemat la capătul patului și mi-a șoptit că simte că va muri curând. Mi-a luat mâna, mi-a sărutat-o și mi-a mulțumit. Peste o oră murise, am declarat decesul în data zilei de 28.09.2009 la ora 21.30”, își amintește doctorul clujean

 

Pleșiță a fost îngropat cu cravata medicului care s-a ocupat de el până la moarte. ”După ce am declarat decesul l-am sunat pe Damian Pleșiță fiul generalului de Securitatea, a fost foarte afectat de vestea morții tatălui. A venit cu o mașină mortuară însoțit de aceeași colegi de la Securitate din Cluj, care îl mai vizitaseră pe acesta în ultimul an de viață. Fiul îi adusese  defunctului un costum și o cămașă pentru înmormântare, dar uitase să îi cumpere ciorapi și cămașă. Se simțea rușinat, m-am dus repede și i-am dat de la mine o cravată și o pereche de șosete noi.

 

La poarta căminului înainte de despărțire, fiul lui Pleșiță mi-a mulțumit, spunându-mi că îmi mulțumește pentru că tatăl lui a avut cel mai liniștit an din viață la Căminul Teodora. Am aflat după moartea lui Nicolae Pleșiță, din presă, că acesta a fost un torționar cumplit. Noi l-am îngrijit ca pe orice bătrân neputincios, nu știu cum aș fi reacționat dacă aș fi știut când a venit aici că a fost un om atât de crud. Probabil că m-ar fi influențat asta”, a mai povestit medicul clujean.

 

De ce a fost interesat SRI de Pleșiță după moartea acestuia?

 

Medicul Szentagotai Lorant a povestit că după moartea torționarului Nicolae Pleșiță a primit vizita unui ofițer SRI, care era preocupat să afle dacă fostul general a ”vorbit ceva”.

 

La câteva săptămâni după moartea lui Pleșiță, am fost abordat la intrarea în cabinet, în plină stradă, de un individ bine făcut, care a coborât dintr-o mașină de culoare închisă cu numere de București. S-a prezentat ca fiind de la SRI București și m-a întrebat dacă în ultimul an din viață Pleșiță mi-a mărturisit ceva din amintirile lui sau dacă a lăsat un document. I-am spus adevărul nu mi-a vorbit niciodată despre activitatea lui în Securitate și nu a lăsat nici un document. Părea surprins cel de la SRI că Pleșiță a murit la Cluj. Se pare că îi pierduseră urma sau doar se prefăceau că nu știu nimic despre el. Nu a intrat în cămin și nu a insistat cu alte întrebări. Nu l-am mai văzut de-atunci”, ne-a mărturisit intrigat dr. Szentagotai 

 

Dr. Szentagotai l-a îngrijit până la moarte și pe securistul Hoinărescu care a vrut să-l dea afară de la medicină

 

Medicul clujean a îngrijit în perioada 24.07-28.08.2009, la Căminul Teodora, un fost subordonat al  generalului Pleșiță, șeful Departamentului Cultelor pe vremea lui Ceaușescu, Hoinărescu-Țepeș. Dr Szentagotai povestește că a fost nevoit să-și reprime ani de zile sentimentele de revoltă atunci când dădea cu ochii zi de zi de cel care l-a hăituit în timpul facultății și l-a lăsat fără slujbă câteva luni bune, pe tatăl acestuia.

 

Am mai fost pus în situația să îngrijesc în acest cămin un alt fost mare securist, Hoinărescu Țepeș-, fost Șef al Departamentului Cultelor pe vremea lui Ceaușescu care îmi preda ateismul științific la facultatea de medicină  și care mă amenința că dacă nu mă lepăd de credința în Dumnezeu mă dă afară din facultatea. L-a chinuit și pe tatăl meu, Szentagotai Arpad pentru credința lui, l-a dat afară trei luni din pastorație. Mi-a fost greu să îl îngrijesc știind cât rău a încercat să-mi facă mie, familiei mele și altora. A murit bine îngrijit și sătul de zile, nu a avut nici o clipă vreo remușcare nu mi-a cerut iertare niciodată pentru stresul la care m-a supus în timpul facultății atunci când mă teroriza”, mărturisește Szentagotai Lorant.

 

Dilemele doctorului - îngrijitor de securiști

 

Mă gândeam uneori ce ciudată este lumea și ce greu de înțeles este Dumnezeu. Am îngrijit de-a lungul anilor oameni cu un caracter extraordinar ca Ungureanu Nicolae care a murit îngrijit în căminul nostru și mi-a povestit de cei 7 ani de temniță grea, pe La Râmnic, Jilava, Sighet, îmi povestea cum l-au schingiut în închisoare securiștii ca Pleșiță. Era bătut la pielea goală și umilit în ultimul hal, mi-a mărturist că 2 ani a fost obligat să doarmă sub pat pe cimentul rece.

 

În brațele mele s-a stins și Chișbuc Nicolae un alt om extraordinar, care a stat închis de comuniști mulți ani pentru credința lui. 

 

Mă gândeam că ar trebui să existe o diferență pe care ar trebui să o facă Divinitatea între Bine și Rău măcar la capătul vieții acestor oameni. Am constat însă, fără să înțeleg de ce că uneori este mai repede ascultată  ultima dorință  înainte de moarte a unui securist decât a victimelor acestuia. 

 

Să vă dau un exemplu, cu puțin timp înainte să moară, securistul Hoinărescu m-a rugat să-i îndeplinesc o ultimă dorință, aceea de a o mai vedea odată pe fiica lui din America, mi-a spus că se va ruga pentru asta, deși din câte știu eu era ateu. A venit fiica lui și la câteva zile, cu ultima dorință împlinită s-a stins liniștit și fericit în data de 28.08.2009 la ora 10.00.

 

Acest creștin, Chișbuc Nicolae, chinuit ani de zile de ateii comuniști ca Hoinărescu, l-a rugat pe Dumnezeu într-o zi de vineri, să-i îngăduie să participe alături de mine la un ultim serviciu religios special, care urma să se desfășoare a doua zi sămbătă în jurul orei 12, în capela căminului. Nu i s-a îndeplinit această ultimă dorință, a murit sâmbătă dimineața la ora 6. De ce nu a primit acele câteva ore de viață pe care le-a cerut creștinul Chișbuc  și ultima dorință a unui securist ca Hoinărescu care a avut sarcină începând cu anii 1975 să distrugă viața bisericilor creștine din România a fost îndeplinită? Nu am găsit un răspuns la această dilemă”, conchide dr Szentagotai Lorant   

 

Scurtă biografie a generalului de Securitate Pleșiță

 

Nicolae Plesita a intrat in Securitate de la 18 ani, in 1948, si si-a cladit cariera de jos, ca simplu tortionar. A crescut in ochii superiorilor prin actele de reprimare a miscarii de rezistenta anticomunista din munti, despre care se stie ca au constat in tortura si crime. Impreuna cu generalul Emil Macri, a condus in august 1977 inabusirea sangeroasa a revoltei minerilor din Valea Jiului. Drept rasplata, a ajuns general locotenent, grad cu care a iesit la pensie in 1990. Plesita a detinut functii la varful Securitatii, dar si al regimului comunist: comandant al scolii de ofiteri de Securitate de la Baneasa, sef al mai multor structuri teritoriale ale Securitatii (Pitesti, Cluj, Valcea), sef al Directiei de Informatii Externe a Securitatii (1980-1984), sef al Directiei de Securitate si Garda (cea care ii pazea pe stabii comunisti in frunte cu familia Ceausescu), membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman. După Revoluția din decembrie 1989, generalul Pleșiță a fost inculpat în 1997 pentru complicitate la atentatul cu bombă din 21 februarie 1981 de la postul de radio Europa Liberă din München, pus la cale de celebrul terorist Carlos Șacalul (Ilich Ramírez Sánchez), dar instanța militară a întrerupt ancheta în anul 2000, aceasta fiind reluată în anul 2004 de un tribunal civil. În martie 2009, Nicolae Pleșiță a fost scos de sub urmărirea penală privind implicarea în atentat .

 

După 1990, generalul Pleșiță a apărut adesea în emisiuni de televiziune în care a apărat cu îndârjire acțiunile de reprimare a rezistenței românești din munți, la care a luat parte ori le-a comandat. De asemenea, el a condus direct ancheta la care a fost supus scriitorul disident Paul Goma, înainte ca acesta să fie silit să plece în exil la Paris. El a fost acuzat de poliție politică, fără ca această acuzație să aibă urmări de ordin penal. Totodată, Pleșiță a fost unul dintre cei mai vehemenți contestatari ai fostului său coleg din securitatea ceaușistă, gen. Ion Mihai Pacepa, cel care, în vara lui 1978, a fugit în SUA, pe când deținea funcția de adjunct al șefului DIE.

Comentarii Facebook