Un pasager din Cluj povestește cum a intervenit în autobuzul 6 pentru a opri un bărbat beat care fotografia femei fără consimțământ. Reacția sa fermă a fost urmată de un val de comentarii din partea comunității, care a relatat alte cazuri similare și a pus sub lupă lipsa de reacție a autorităților și pasivitatea socială. Cazul devine un apel puternic pentru implicare civică.

„Eram în 6 și în fața mea erau 3 persoane de etnie. Individul despre care o să vă vorbesc era în stare de ebrietate (chiar consuma o bericică în bus) și poza doamnele și domnișoarele. Am văzut când a pozat 2 tipe, n-am zis nimic crezând că e doar caterincă proastă, dar nu mare mi-a fost mirarea când am văzut că începe iar să facă poze. Când am văzut că deschide camera, i-am pus mâna pe telefon și i-am zis să înceteze, că nu are niciun drept să facă asta și că nu e ok.

Dialogul a decurs așa:

Eu: ‘Vă rog, nu mai faceți poze, că nu-i normal și nu aveți niciun drept să fotografiați oamenii din autobuz.’

Ț: ‘Păi vreau să am amintiri, hai că fac și cu tine poze.’

Eu: ‘Nu doresc, mulțumesc. Dacă vreți să aveți amintiri, faceți-vă poze cu dumneavoastră, nu cu oamenii din bus.’

Camaradul de lângă el, care cică îi e frate, se uita la mine și zice că ‘așa face el, și nu știu ce.’ I-am spus și lui că nu-i normal așa ceva.

Sper ca tipele de pe bus sunt ok și că șoferul îi trage un șut în cur ‘stimabilului’ de etnie. Dacă mai aveam timp, îl puneam să șteargă pozele, dar a trebuit să cobor. 

Concluzia e că a dispărut empatia și chiar nu ne mai pasă de persoanele din jur. Nici în cazul tâmpitului care îi cerea sex unei tipe în tramvai nu a zis nimeni nimic. Prima dată e făcutul de poze, pe care soto o să-și dea o labă, și după urmează hărțuirea.

Hai să fim mai săritori, frate… schimbarea începe de la atrasul atenției.”

Reacțiile comunității: o radiografie sinceră a nepăsării colective

Cazul a declanșat o avalanșă de comentarii, multe dintre ele împărtășind experiențe similare sau reflectând asupra climatului general de pasivitate socială.

Unul dintre primele comentarii a tras un semnal de alarmă nu doar asupra lipsei de reacție a oamenilor, ci și asupra indiferenței autorităților:

„Vezi, ai grijă că genul ăsta de situații pot escalada nasol, întrucât nu doar societatea e nepăsătoare, ci și instituțiile statului. Acum 2 ani am dat 5000 de lei la un avocat ca să convingă procurorul să renunțe la urmărirea penală împotriva mea pentru că am bătut doi rromi într-un 24B care au luat la palme o femeie out of nowhere. Asta e România – dacă reacționezi, devii tu problema.”

Un alt comentariu, profund și emoționant, a venit de la cineva care a povestit o situație trăită recent, de data aceasta într-un mall din Cluj, împreună cu sora și nepoțica:

„Acum câteva săptămâni am intrat în Iulius cu sora mea și fata ei de un an și jumătate. În fața noastră era un grup de nepalezi sau ceva similar. Se întoarce unul și începe să facă poze la asta mică. Îl rog frumos să nu mai facă poze fetei, îmi râde în față și fuge. Și am rămas efectiv blocată. Cum ne protejăm copiii dacă unii indivizi nici măcar nu iau în calcul bunul simț? Cum adică începi să fotografiezi un copil fără consimțământul părinților?! Eu, dacă vreau să pozez copilul unei prietene, îi cer voie. E așa greu să avem un minim de decență?”

Un alt utilizator a ales să atragă atenția asupra pericolului generalizării și să reamintească faptul că lipsa de respect nu ține de etnie:

„Sunt de acord că ce-a făcut omul e dezgustător, dar hai să nu aducem etnia în discuție. Putea să fie un român libidinos la fel de bine. Am văzut atâția. Cu mâna mea am dat afară din autobuz câțiva moși albi ca laptele care-și mângâiau mustața și se uitau la femei. Nu culoarea sau originea e problema. E vorba de caracter, educație și lipsa de rușine.”

Într-un ton mai încurajator, un alt comentariu a apreciat curajul autorului postării:

„În numele tuturor femeilor din Cluj – ba chiar în numele tuturor oamenilor de bun simț – îți mulțumim! Asta înseamnă civism: să nu taci când vezi ceva greșit. Dacă fiecare dintre noi ar reacționa la astfel de situații, poate că nesimțiții și-ar mai controla pornirile. Uite la nemți: nu tac niciodată când văd nedreptăți. La noi, pasivitatea e aproape o virtute. Trebuie să ieșim din mentalitatea asta.”

Reacția promptă a pasagerului din autobuz 6 nu doar că a împiedicat un act de hărțuire vizuală, dar a și reușit să creeze un efect de undă în rândul comunității clujene. Nu este prima dată când cetățenii sunt puși în situația de a interveni pentru a corecta comportamente deviante care scapă de sub radarul autorităților. Comentariile adunate sub această postare arată nu doar o societate frustrată și exasperată de nepăsare, ci și una care caută să se reorganizeze în jurul valorilor de bază: respect, siguranță, reacție. Mulți dintre cei care au comentat au împărtășit propriile lor episoade de abuz, intimidare sau hărțuire în spațiile publice, confirmând că asemenea gesturi nu sunt excepții, ci simptomele unei normalizări periculoase. Ce reiese limpede din valul de reacții este că oamenii nu mai vor să accepte această resemnare tăcută. Se simt neprotejați de instituții, dar încearcă să compenseze printr-o solidaritate civică născândă. Într-o Românie unde pasivitatea pare adesea regula, astfel de intervenții devin gesturi de rezistență, mici acte de revoltă împotriva unei tăceri care, prea des, face loc abuzurilor.