Pata Rât, „pata neagră" pe harta Clujului: activistul Adrian Dohotaru avertizează că orașul devine un ghetou

Clujul se laudă cu titluri precum „smart city" și „capitala Transilvaniei", dar la câțiva kilometri de centrul orașului, aproape 1.300 de oameni trăiesc în continuare lângă o groapă de gunoi. Activistul de mediu Adrian Dohotaru trage un semnal de alarmă: dacă Pata Rât nu va fi desegregat, Clujul devine, în fapt, un ghetou, mai „posh” decât altele, dar ghetou cu tot cu lustrul lui.

Mesajul lui Dohotaru vine în contextul unei relatări publicate de o femeie care lucrează cu instituții media internaționale de prestigiu și care a ajuns din nou la Pata Rât. Imaginea pe care o descrie e departe de tot ce promovează brandul de oraș al Clujului: sărăcie, discriminare și nedreptate, la câțiva pași de cel mai scump oraș din România după nivelul chiriilor.

„Cluj, orașul smart. Cluj, orașul cu cele mai mari chirii din România. Cluj, orașul care și-a aruncat oamenii la groapa de gunoi. La propriu", scrie aceasta. Ea descrie Pata Rât drept „o pată neagră pe harta Clujului" și notează că a găsit acolo „o lume deloc posh și plină de nedreptate, sărăcie și discriminare".

În relatarea ei apare și Alexandru Fechete, un activist care a ales să locuiască în comunitate și să lucreze direct cu oamenii de acolo. „Fechete e cel care a stat în Pata și înțelege limba oamenilor de acolo. Îi ascultă cu răbdare pe fiecare în parte, pentru că e tot ce mai poți face", scrie aceasta. Dohotaru îl descrie ca pe „un super om alături de care lucrez ori de câte ori ajung la subiecte fierbinți ca Roma ghetto."

Promisiunea Primăriei: deghetoizare până în 2030

Dohotaru reamintește că Primăria Cluj-Napoca nu a făcut o promisiune vagă sau de moment. Angajamentul de a desegrega zona Pata Rât până în 2030 apare într-o strategie pe locuire finanțată de Banca Mondială, un document asumat instituțional, nu o declarație politică de tribună.

„Primăria Cluj-Napoca a promis deghetoizarea Pata Rât până în 2030, nu într-o declarație de moment, ci în mod repetat, pornind de la o strategie pe locuire, finanțată de Banca Mondială, unde am cerut și eu acest obiectiv", scrie activistul.

Problema, spune el, este că ritmul relocărilor e departe de ce ar fi necesar. Mai mult, în jurul procesului de desegregare s-a format între timp „o mică industrie pe fonduri", organizații și proiecte care trăiesc din banii alocați problemei, fără ca situația de pe teren să se schimbe semnificativ.

Întrebarea pe care o pune Dohotaru e simplă și incomodă: „Vreo 1.300 de oameni sunt în Pata Rât. Cum o să fie ei mutați în 4 ani?"

Decenii de sărăcie și promisiuni neîndeplinite

Pata Rât nu e o problemă nouă. De decenii, comunitatea de acolo, formată majoritar din romi, trăiește în condiții precare, în apropierea fostei gropi de gunoi a Clujului. Situația a fost documentată de organizații internaționale, criticată de ONG-uri și activiști și semnalată în repetate rânduri în rapoarte europene privind drepturile omului și incluziunea socială.

Jurnalista care a declanșat această dezbatere publică notează că nu e prima dată când ajunge acolo. A fost la Pata Rât și în 2017, când l-a cunoscut pe Alexandru Fechete. Nimic esențial nu s-a schimbat de atunci. Între timp, Clujul a câștigat titluri, premii și vizibilitate internațională. A atras investiții, a construit cartiere noi, a organizat festivaluri și a exportat un model de dezvoltare urbană. Toată această creștere s-a produs cu Pata Rât pe hartă, la câțiva kilometri distanță.

„Până va fi desegregat Pata Rât, devine Clujul un ghetou"

Formularea lui Dohotaru e dură, dar calculată. El nu vorbește despre un ghetou în sensul clasic, ci despre un oraș care a ales să ignore o problemă structurală gravă în timp ce se promovează ca model de modernitate.

„Oarecum, e deja unul, mai pe lux, mai posh, cu parveniți", scrie activistul, referindu-se la dinamica socială din Cluj, un oraș în care prețurile au explodat, clasele mijlocii și superioare s-au consolidat, iar cei mai vulnerabili au ajuns, literalmente, la marginea orașului, lângă gunoaie.

Strigătul adolescenților din Pata, citat de Dohotaru, rămâne cel mai scurt și mai direct rezumat al situației: „Clujule, nu uita, Pata Rât e fața ta!"

Cu patru ani până la termenul asumat de Primărie și cu aproape 1.300 de oameni care așteaptă, întrebarea nu mai e dacă promisiunea poate fi respectată, ci dacă există voința politică să fie.