Elevii de la o școală de top din Cluj-Napoca sunt UMILIȚI. Părinții au plătit renovarea clasei... Ce s-a întâmplat acum

 

Elevii de la o clasă cu predare în limba germană, de la Colegiul Național ”George Coșbuc”, se simt umiliți de conducere, cu toate că părinții lor au plătit din propriul buzunar renovarea și dotarea sălii de curs.

 

Primită în condiții insalubre, sala a fost modernizată la începutul anului școlar de comitetul de părinți. După câteva zile, însă, cei 19 elevi au fost mutați într-o încăpere ”cât o baie”, chiar în timpul orei de matematică,

 

Vă scriem disperaţi de aroganţa şi nepăsarea cu care suntem trataţi de şcoală.

 

Nu avem nici o şansă de a fi trataţi egal de către şcoală, fără ajutor şi sprijin.

 

In numele părinţilor elevilor clasei 5G2 din Colegiul Naţional George Coşbuc vă rog să ne ajutaţi pentru a avea condiţii umane de studiu, prin asigurarea unui spaţiu propice desfăşurării activităţii de învăţare.

 

Suntem o clasă de limba maternă germană, cu un număr mic de elevi care nu merită condiţii umane de studiu pentru că sunt puţini. Pot să înveţe în orice sală fără să conteze dacă sala are aer sau lumină. Aşa am aflat, că este o clasă mică şi poate fi mutată uşor, nu contează unde.

 

Luni, 28 septembrie 2015, copiii noştri au fost mutaţi din clasa lor, sala 28, atribuită la începutul anului şcolar, în timpul orei de matematică sub privirile învingătoare ale elevilor dintr-o altă clasă care le spunea superior că de acum aceea este sala lor şi ei să se mute.

 

Copiii şi-au adunat lucrurile de pe mese şi au plecat în altă clasă – sala 30. Au avut voie să îşi ia şi lucrurile din dulap. Ca adult nu vreau să îmi imaginez cum m-aş fi simţit eu în această situaţie.

 

Au fost mutaţi într-o sală insalubră, fără lumină şi cu aer care poate intra pe un geam mic, poate mai mic decȃt cel dintro celulă de închisoare.

 

Dulapuri rupte, cu balamale atȃrnȃnd, pereţi cu lambriuri rupte, tavanul cu mucegai, cu tencuiala picȃndu-le în cap elevilor în timpul orelor.

 

Aceasta sunt condiţiile în care copiii – doar pentru că sunt puţini în clasă – trebuie să înveţe.

 

Clasa în care copiii au început anul şcolar arăta foarte aproape de aceasta. Mizerie de nedescris, dulapuri pline de mȃncare stricată rămasă peste vară, fără perdele la cele 3 geamuri mici, cu mesele murdare.

 

Cu o săptămȃnă înainte de începerea anului şcolar am luat în primire acea sală şi părinţii cu eforturi de energie şi bani au făcut clasa să fie demnă de a se numi sală de clasă.

 

Au fost scoşi saci de gunoi. Au fost curăţate mesele şi scaunele. Au fost spălate dulapurile care erau aşa de murdare încȃt erau lipite de pardoseală. Au fost puse perdele. Toate suprafeţele au fost dezinfectate cu produse dedicate. Pe pereţii murdari au fost puse suprafeţe pe care copiii să poată să expună proiecte care să îmbunătăţească aspectul clasei. A fost adus mobilierul nostru cu care umblăm din clasă în clasă din primul an în şcoală. A fost organizat un colţ cu calculator şi imprimantă unde copiii să poată face audiţie la orele de limbi străine şi unde profesorii să poate să îşi listeze materiale didactice.

 

Au fost schimbate coşuri, burete de şcoală ... cu alte cuvinte totul.

 

Deşi eram departe de condiţiile de spaţiu oferite celorlate două clase din anul nostru de studiu – clasa a V a, linia maternă germană - aveam o clasă cochetă şi liniştită.

 

In aceste condiţii, copiii au început bucuroşi şi încrezători clasa a V a cu toate provocările specifice, după un an de teroare în clasa a IV a.

 

Pȃnă luni, 28 septembrie, cȃnd copiii au fost anunţati că în acel moment trebuie să se mute. Au fost anunţaţi de elevi de aceeaşi vȃrstă că trebuie să iasă din clasă că este clasa lor.

 

Cum s-au simţit unii copiii puternici şi alţii umiliţi se pare că pe nimeni nu interesează.

 

Aşa a început coşmarul nostru în 28 septembrie.

 

O sală insalubră, despre care nimeni nu spune că nu este aşa – de dimensiuni asemănătoare unei toalete, cu un geam minuscul şi dulapuri rupte care au trimis primele victime la cabinetul şcolii chiar luni.

 

Coşmarul copiilor care nu se mai pot concentra la ore, coşmarul părinţilor care se întreabă mereu de ce această clasa este bătaia de joc a şcolii.

 

O parte din conducerea şcolii ne-a spus că nu ne-au cerut ei să igienizăm şi să investim în sala iniţială, o altă parte ne-a spus senină că putem să ne luăm lucrurile şi investiţia noastră, că nu e MARE LUCRU ce am făcut noi.

 

SUNTEM BATAIA DE JOC A SCOLII DOAR PENTRU CA SUNTEM PUTINI. ASA NE SPUN TOTI CA NOI SUNTEM PUTINI SI INCAPEM ORIUNDE.

 

Problema spaţiilor de curs din Colegiul Naţional George Coşbuc nu se rezolvă defavorizȃnd unii elevi, doar pentru că sunt mai puţini în clasă, situaţie în care au ajuns ca urmare a deciziilor discreţionare ale conducerii şcolii care au acceptat ca în două clase să fie cȃte 30 iar în clasa noastră să rămȃnă 19.

 

Fiecare elev are dreptul la demnitate şi la un învăţămȃnt de calitate. Fiecare elev are dreptul la aceleaşi condiţii în şcoală, fără diferenţe legate de apartenenţa la una sau alta dintre clase/etnii.

 

Domnul director ne-a ras in nas mancand guma de mestecat. Domnul Inspector general ne-a spus ca nu e adevarat ca copiii s-au mutat in oră, ca ar fi avut la dispozitie o saptamana. Si ca pana la urma acesta e ghinionul când o clasa are un numar mic de elev, ca poata fi mutata asa, oriunde.

 

Copii speriati, parinti umiliti ... care sunt buni când tac si fac”, a relatat Cosmina Ardelean, Preşedinte al Comitetului de Părinţi.

Comentarii Facebook