Luni 23 Mai

Doi tineri din Turda și-au construit singuri o casă AUTONOMĂ din paie și pământ: CASA IUBIRII și a SOARELUI - FOTO

 

Doi tineri din Turda au reușit să construiască, lângă ruinele unui castrul roman, o casă 100% ecologică, și să nu mai apeleze la bănci. Casa a fost ridicată din paie, pământ și este aproape independentă energetic.

 

Apa menajeră este colectată din picăturile de ploaie, energia electrică e obținută din lumina captată de celule fotovoltaice și economia la căldură se face printr-o izolație a acoperișului cu fulgi de ziare, iar sub pardoseală au folosit panouri izolante de la camioanele frigorifice.

 

 

Scenografa Eliza Loboncz nu a cedat în fața problemelor financiare, după ce bugetele teatrelor din toată țara au fost tăiate, și, împreună cu iubitul ei, construiește o căsuță din povești, din soare, ploaie, grâu, pământ și…șoricei.

 

Eliza nu a vrut să apeleze la proiectul Prima Casă și să devină sclavul ratelor. Împreună cu prietenul ei Dragoș, ea construiește o casă lângă Turda. ”Ideea de unde să vină? Din lipsa de bani. Chirii și bani pe care-i investești în ceva care nu-ți aparține și nu ai libertatea să pui ceva în ea, să-ți amenajezi un spațiu. De acolo ne-a venit ideea și am început să studiem soluții mai ieftine și în același timp ecologice și am găsit varianta de casă din paie. Am studiat cu lunile. Am optat pentru materiale ecologice, fiindcă iei mai întâi elemente ale naturii care nu costă atât de mult și trăiești într-un spațiu mult mai sănătos. Am căutat soluții în mai multe colțuri ale lumii, adică încercăm să ne orientăm și climatic cum stau ca fiabilitate și dacă există precipitații multe, cum se comportă și ce soi de rezistență au și din tot ceea ce am descoperit, este foarte rezistentă și seismic, izolația este foarte bună, la ploi nu se pune problema, adică rezistă, am înțeles că în timp necesită oarecare reparații, dar nu mi-este foarte clar. Acum foarte multe detalii nu-ți pot da, pentru că suntem începtători, pot să-ți confirm doar că am muncit ca nebunii”, a povestit Eliza, pentru agrointel.ro.

 

 

Casa are 48 de metri pătrați la parter și o semi mansardare de 11 metri pătrați. ”Va fi autonomă și nu vom mai plăti întreținerea. Încercăm să ne autosusținem, să fim independenți de toți. Investițiile, exceptând terenul pe care l-am primit de la mama, au ajuns la 15.000 euro, dar incluzând proiectul, tot ce ține de centură, stâlpi, piloni, tot ce ține de partea de beton și de structură de lemn, de acoperiș, gard și asta include și panouri solare și tot sistemul de electricitate. La panouri solare costurile sunt undeva la 1500 de euro cu baterii, stabilizator de curent și invertor. Nu vom mai plăti niciodată întreținerea, cu excepția îmbunătățirilor la celulele fotovoltaice, care îmbătrânesc după un anumit timp și a înlocuirii bateriilor la anumite intervale, pentru randament mai bun șamd. Dar în afară de asta nu vom plăti niciodată. Și mai avem o problemă, de care am aflat ulterior demarării proiectului. După harta izvoarelor subterane, zona stă foarte, foarte rău cu apa. Am vorbit cu o firmă de foraje și au spus că nici n-are rost să investim. Asta este cea mai mare problemă acolo. Avem țeavă bătută în pământ, dar a dat randament foarte slab, iar acum facem un bazin de acumulare a apelor pluviale de 15 metri cubi, care e suficient pentru moment. și prin sistem de filtrare vom pompa în casă și apa menajeră vine reciclată, merge către plante și așa mai departe. Ne-am gândit și la varianta ce-o să facem dacă nu plouă îndeajuns să ne umple bazinul. În cel mai rău caz vorbim la apele române și cu cisterna se rezolvă într-o oră și e o sumă mică. Ca să dai poate 200 de lei la două luni e wow. Ar fi practic singura investiție de cheltuieli, însă noi sperăm ca apa pe care o strângem din ploi să fie suficientă și să nu dăm nici banii ăștia”, spune tânăra scenografă.

 

Pereții sunt groși de 60 de centimetri, fiind astfel foarte bine izolată termic, dar casa mai are și un sistem de încălzire cu pompe de căldură și cu tuburi solare. Între tavan și țigle sunt 28 de centimetri de izolație din fulgi de hârtie reciclată și tratată contra incendiilor și dăunătorilor. ”La izolația acoperișului am mers tot pe ideea de ecologic. Celuloza e cea mai bună chestie apărută pe piață, mult mai bună izolatoare decât vata de sticlă”. Și cum sub pardoseală nu se pot folosi ca izolație nici baloți de paie, nici celuloză, Dragoș a găsit soluția: “Am pus o folie și după aia de la o firmă am luat pe gratis resturi de materiale ce se pun pe caroseriile de camioane care duc mărfurile perisabile. Fiind resturi aveau forme și dimensiuni diferite, așa că bucățile le-am întins pe jos, am făcut un puzzle din ele și peste am pus lut. Vara e răcoare și bine, iar iarna trecută, cu toate golurile aferente, în timp ce tencuiam aveam peste zero grade și puteam munci fără probleme în casă. Suntem convinși că în iarna asta, când vom fi deja mutați cu totul, va fi un confort foarte bun”, a mai spus clujeanca.

 

 

Proiectul a fost început în iunie 2012. Fundația are 9 piloni care au drept cofrag câte trei cauciucuri de tir uzate, puse unul peste altul. Structura este din lemn, iar zidurile sunt din baloți, care au fost tencuiți. ”A durat aproape o vară întreagă și o toamnă întreagă (să tencuim). După acoperirea baloților rămâneau spații, nu reușeam să compactăm foarte bine baloții între ei și spațiile respective trebuiau umplute cu un amestec de lut și paie. Ei, asta a durat foarte mult, pentru că e foarte anevoios procesul. În zona unde suntem n-ai nici apă, nici un fel de sursă care să te-ajute și atunci totul merge manual, totul trebuie cărat. Aduceam cu portbagajul butoaie cu apă de la baza dealului. M-a mai ajutat mama în toamnă câteva zile, ca să terminăm, că venea deja frigul pe noi. Baloții i-am cumpărat de pe un deal alăturat, sunt baloți de grâu. Cam atât. Pot să spun că nu erau suficient de compactați, i-am improvizat tot felul de menghine să-i rebalotăm puțin, să-i mai strângem. A fost o aventură interesantă și încă mai este. Numai sper în curând să se termine. Un balot costă trei lei. Cu transport cu tot, care costă destul de mult, ajunge la 4 lei. Paiele sunt tratate. Pe măsură ce clădeam baloții am pus var, care este foarte bun antiseptic și este tratat prin pulverizare, cu soluție de ignifugare, antiseptică și antifungică. Peste baloți casa este tencuită cu o compoziție de lut, nisip, balegă de cal și paie. Când se usucă vom zugrăvi cu var, var, pentru că pentru noi este foarte important ca porii să nu-i închidem și casa să respire. Atunci funcționează perfect”.

 

Zidurile din paie sunt ”magnet” pentru viețuitoare, fiind cu adevărat o casă vie. ”În toamna trecută am avut un colectiv întreg de șoricei, care se cuibăriseră în zidurile de paie. Suntem în plin câmp, dar în rest nu am avut probleme cu ei. Pe măsură ce tencuiam și finisam pereții, se retrăgeau. Îi deranjează gălăgia. Pe măsură ce s-a cizelat casa au dispărut și șoarecii. Nu mai avem. Practic toate documentarele pe care le-am văzut, spuneau că șoarecul face parte din structura casei”. Pentru că nu există construcție trainică fără sacrificii, unii șoricei pățesc ca Ana lui Manole, ne explică Eliza: “E destul de sadic, dar se întâmplă pentru cei care nu mai reușesc să evadeze”, a mai povestit Eliza.

 

Am tencuit toată casa din două sau trei straturi exterior și ceea ce era haios e că singură fiind acolo, singurul omuleț cu care puteam să povestesc era ciobanul cu oile care treceau: «Na merge domnișoară?». «Merge, merge». Ciobanul ăsta era un nene care cam întotdeauna își vindea laptele pe pălincă și venea mereu nevastă-sa să-l certe, deci cam ăsta era tot divertismentul meu. Deși nu e o arhitectură strălucită, forma casei e dreptunghiulară și nu ne-au permis să facem pereți rotunjiți și așa mai departe, frumusețea e că în jurul ușii și a geamurilor glafurile devin rotunde și zidurile fiind foarte groase, au aproape 60 de centimetri, ca la o cetate medievală, efectul e impresionant. Pe urmă ne-am putut juca sculptural în interior cu rostulețe tăiate în baloții de paie, ce ne permit să găsim un joc și puțin dinamism”, a mai spus proprietara casei econologice.

 

 

Am amestecat materialul: lut paie, balegă, nisip și primul, primul strat se aplică cu mâna ca să intre în profunzime în paie și pe urmă îl tragi cu gletiera, exact ca pe sistemul convențional. E absolut plăcut, pentru că deși la un moment dat devine obositor, că tot tencuiești cu săptămânile și lunile, dacă treci la o etapă în care lucrezi cu ciment 2-3 zile, zici vai și-ți dai seama ce frumos e să lucrezi cu lutul, deoarece e atât de organic și e atât de plastic, încât nu există eșec. Dacă ai greșit puțin este un surplus de material, ai udat, ai rașchetat, se întâmplă instant, dacă lipsește din zid, ai udat puțin pentru aderență, încarci. Nu există nici un fel de impediment. E foarte, foarte ușor”. De test, m-am sprijinit de un perete, să văd dacă un zid de paie îmbrăcat în lut, îmi poate ține greutatea. Dragoș și Eliza au râs de mine: “Poți să bați și cuie în ziduri, nu doar să te sprijini. Nu o să fie probleme că nu o să putem pune un tablou, o lucrare, ceva pe perete. Lucrul pe care încă nu-l știm e cum o să lipim gresia în baie. În mod normal ar trebui prinsă cu adezivi speciali pentru așa ceva. Dar încă studiem problema”.

 

Casa are și un miros aparte ”a natural. Cel mai apropiat gând este pierdut pe o pajiște la munte. Libertate și puritate, asta simt absolut și prin textură și prin starea pe care ți-o oferă casa”.

 

Comentarii Facebook