Miercuri 23 Octombrie

Clujeanul Marius Balo, închis în China, face un nou apel la autoritățile române: ”Am trecut prin torturi și umilințe”


Clujeanul închis de peste 5 ani în China face un nou apel la autoritățile române pentru a fi transferat în țară, după ce eforturile lui, ale familiei și avocaților săi au fost în mod repetat ignorate de Ministerul Justiției și Administrația Prezidențială. 

Marius Balo spune că a fost vizitat de consulul României din Shanghai, Ioan Gheorghe Crișan, care i-a transmis că statul chinez este de acord cu transferul său în România. În aceste condiții, stă exclusiv în puterea autorităților din România să își salveze propriul cetățean de condițiile inumane în care este deținut și forțat să muncească.

Nu am ascuns niciodată faptul că sunt creștin, iar ei au încercat, prin metodele lor, să mă facă să slujesc la Dumnezeul comunist”, a spus Marius Balo, absolvent al Seminarului Teologic Ortodox, într-una din puținele conversații telefonice avute cu singura rudă în viață, pe care o mai are în România.

Marius Balo a fost închis pentru un presupus prejudiciu de 80 de dolari și spune că în perioada petrecută în detenție a trecut prin ”umilințe și torturi” de care îl doare și să își amintească. Mai mult, el se teme de faptul că, dacă nu va fi transferat în România, pedeapsa de 8 ani pe care a primit-o se poate transforma în 16, 24 sau chiar 32 de ani, la aprecierea arbitrară a unui judecător, dacă el nu dovedește că s-a ”reformat”, ceea ce poate însemna și renunțarea la credința ortodoxă.

La începutul lunii septembrie, lui Marius Balo i s-a permis una din rarele conversații telefonice cu unica sa rudă în viață, respectiv unchiul său din comuna Florești, Cluj, Ioan Felecan. Cu acest prilej, Marius Balo a transmis un nou apel către autoritățile din România pentru a-l transfera în țară, în vederea executării aici a restului de pedeapsă, așa cum se întâmplă oriunde în lumea civilizată, fie pe baza acordurilor de extrădare existente între țări, fie pe bază de reciprocitate.

În apelul său către autoritățile din România, Marius Balo spune că a fost vizitat în data de 6 august 2019 de consulul României în Shanghai, Ioan Gheorghe Crișan. ”Mi-a adus la cunoștință, convorbirea față în față prin telefon fiind înregistrată, că […] partea chineză nu ar avea nimic de obiectat transferului meu în România, ba chiar și-ar fi dat deja acordul, însă ar dori ca partea română să înlesnească extrădarea unui cetățean chinez, în virtutea principiului reciprocității”, a spus Marius Balo. 

Condițiile pe care clujeanul le-a întâlnit în închisorile chineze, în cei 2 ani și jumătate de arest preventiv și 5 ani de detenție deja ispășită, nu sunt compatibile cu drepturile fundamentale ale omului, așa cum sunt exprimate ele în convențiile internaționale pe care România sa angajat să le respecte. Amenințat inițial cu pedeapsa cu moartea, după condamnare Marius a fost forțat să lucreze 12 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, doar pentru a primi mâncare a doua zi. Este deținut fără să aibă căldură, apă caldă sau cel puțin contact cu persoane care vorbesc aceeași limbă. ”Dezindividualizați, dezbrăcați de orice drept, sclavii roboți trudesc zi-lumină în întunericul închisorilor comuniste, la perpetuarea demonică a celui mai grotesc și celui mai extins construct de tortură sistematică întâlnit vreodată în istoria omenirii”, spune Marius, care se teme că pedeapsa de 8 ani primită poate fi doar începutul: ”În China se face tot posibilul ca pedepsele uriașe aplicate să fie ispășite în totalitate, pentru ca ritmul infernal de muncă zilnică, la care sunt supuși întemnițații, de 7 zile din 7, minim 12 ore pe zi, să fie menținut cu rigurozitate. Trendul halucinant de creștere economică a Chinei este menținut de eforturile supraomenești a milioane și milioane de întemnițați”.

De-a dreptul înspăimântător este faptul că […] nu ești automat eliberat la sfârșitul pedepsei, ci cu câteva zile înainte ești dus din nou în fața judecătorului care, la recomandarea procurorilor [!], trebuie să decidă dacă te-ai reformat sau dacă mai ai nevoie de timp să te reformezi. Bineînțeles că evaluarea este complet arbitrară”, i-a povestit Marius unchiului său, avertizându-l că prelungirea pedepsei în China se face cu același număr de ani ca și condamnarea inițială, iar legea permite ca acest lucru să se întâmple de 3 ori la rând. Acest lucru înseamnă că pedeapsa de 8 ani primită de Marius poate deveni de 16, 24 sau 32 de ani, iar un motiv pentru care pedeapsa poate fi prelungită este faptul că deținutul este în continuare credincios.

Lipsa reformării se poate considera a fi neîndeplinirea baremului sau normei la muncă, refuzul de ați face «demascarea» sau profesarea religiei, care este strașnic interzisă. Nu am ascuns niciodată faptul că sunt creștin, iar ei au încercat, prin metodele lor, să mă facă să slujesc la Dumnezeul comunist, să las Dumnezeul iubirii și să mă înjug la Dumnezeul terorii și al fricii”, a transmis Marius în conversația telefonică.

Marius Balo, familia lui – respectiv singura rudă în viață, unchiul său Ioan Felecan – și apărătorii săi, SCA Iordăchescu & Asociații, își reînnoiesc apelurile repetate către autoritățile române pentru a urgenta procedurile de evaluare a acestui dosar și de transferare a lui Marius Balo în țară, pentru executarea restului de pedeapsă aici.

Acest demers este singurul prin care Statul român își poate îndeplini obligația de a se asigura că drepturile fiecăruia dintre cetățenii săi sunt respectate: demnitatea umană, protejată prin chiar articolul 1 din Constituția României, garantarea dreptului la viață și interzicerea torturii (art. 22 din legea fundamentală), dreptul la un proces echitabil, prevăzut de articolul 23, sau dreptul la protecția statului român pentru cetățenii săi aflați în străinătate, explicit garantat de articolul 17, sunt drepturi care lui Marius Balo i se încalcă în fiecare zi pe care o petrece în penitenciarul de maximă siguranță în care este deținut” a declarat Eugen Iordăchescu, avocatul lui Marius Balo.

Apelul lui Marius Balo către autoritățile române:

Astăzi este duminică, 8 septembrie 2019. 

Excelența voastră, domnule Președinte al României, excelențele voastre, domnilor miniștri ai justiției și afacerilor externe, distinși demnitari ai puterii legislative, iubiți frați români,

Numele meu este Marius Balo, sunt cetățean român, m-am născut în urmă cu 38 de ani în Cluj-Napoca, iar de 5 ani și jumătate sunt întemnițat în Republica Populară Chineză la Shanghai, în inima raiului comunist. 

Am fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru acuzația de complicitate la fraudă contractuală, o infracțiune economică inițiată și pusă în executare de către 3 cetățeni chinezi, care în cunoștință de cauză, au fugit din țară în exact ziua în care eu am fost arestat, fiind scăpați basma curată de către autorități și pentru care eu, ignorant până în acel moment, am fost scos țap ispășitor. 

Nu doresc însă să mă eschivez de partea mea de vină, aceea de a fi avut încredere în acești cetățeni chinezi, care m-au convins că participarea mea în afacerea lor era perfect legală, legitimă și de dorit. Am fost lacom, pe lângă faptul că am fost un prost. 

Nădăjduiesc că ați auzit de necazul meu, din reportajele și articolele de presă publicate în luna iulie a acestui an. Doresc pe această cale să aduc un prinos de recunoștință, în primul rând bunului Dumnezeu. Pentru că m-a ocrotit și m-a întărit în toți acești ani așa încât teroarea acestui sistem a servit răului și urâțenia acestui loc înfiorător, n-au fost în stare să-mi sfâșie sufletul, ci paradoxal cu cât m-au lovit mai abitir, cu atât puterea sufletească mi-a sporit. Doresc de asemenea, să mulțumesc tuturor oficialilor din aparatul central care s-au interesat de soarta mea: excelenței sale domnului ambasador al României din Republica Populară Chineză, Înalt-preasfinției Sale Mitropolitului Andrei al Clujului, familiei mele dragi, prietenilor, domnului avocat, presei scrise, presei vorbite și tuturor celor care, mânați poate de o fină atingere divină, s-au oferit să fie de ajutor și, pe cât se poate, să-mi mângâie surghiunul.

Neavând altceva mai prețios de a le trimite în dar, doresc să îi asigur pe toți de rugăciunile mele zilnice către bunul Dumnezeu, pentru dânșii și pentru toți cei dragi lor. 

Imediat după condamnare, în luna august 2016, am adresat o cerere Ministerului Justiției de la București, prin intermediul Consulatului General al României din Shanghai, prin care mi-am exprimat nădejdea și nevoia de a fi transferat în România pentru a-mi ispăși în țară restul de pedeapsă. 

Cu ceva timp înainte citisem în ziarul guvernamental chinezesc de limbă engleză, Global Times, cu adresa globaltimes.com.cn, din data de 10 martie 2014, la pagina 12, un articol în care se specifica faptul că un cetățean român condamnat în China a fost transferat în România în anul 1993, primul caz de acest fel între cele două țări. 

Motivele pe care le-am invocat în sprijinul cererii mele nu erau neapărat legate de condițiile de viață din închisorile chinezești. E drept, am trecut prin umilințe și torturi de care mă doare să îmi amintesc, Dumnezeu însă, mi-a fost alături. 

Mi-a fost atât de teamă la început, se zvonea că voi primi pedeapsa cu moartea, care în China se aplică și cazurilor financiare. Trăim zilnic într-o spaimă de nedescris, însă acum, prin mijlocirea harului Dumnezeiesc nu îmi mai este frică. Nici de ei și nici de moarte. Am ajuns să înțeleg și să am certitudinea că tot ceea ce se întâmplă în viața noastră se întâmplă doar cu permisiunea și cu voia bunului Dumnezeu. Nu vreau să Îl supăr, încercând să mă împotrivesc voinței lui. 

În același timp realizez că nici nu avem voie să rămânem pasivi și să ne predăm fatalist circumstanțelor. Sunt convins că nu asta vrea Dumnezeu, ci vrea să facem tot ceea ce ține de noi. Ce ține de mine, așadar, este să vă aduc la cunoștință situația în care mă aflu. Puterea de a mă ajuta stă prin îngăduința Lui, doar în mâinile domniilor voastre. După cunoștințele mele, codul penal al fiecărei țări din lume, prevede ca un condamnat, care a executat deja două treimi din pedeapsă, să devină eligibil pentru a fi eliberat.

Fiecare țară din lume, cu excepția Chinei, unde se face tot posibilul ca pedepsele uriașe aplicate să fie ispășite în totalitate, pentru ca ritmul infernal de muncă zilnică, la care sunt supuși întemnițații, 7 zile din 7, minim 12 ore pe zi, să fie menținut cu rigurozitate. 

Trendul halucinant de creștere economică a Chinei este menținut la ritm constant de eforturile supraomenești a milioane și milioane de întemnițați. Dezindividualizați, dezbrăcați de orice drept, sclavii roboți trudesc zi lumină în întunericul închisorilor comuniste, la perpetuarea demonică a celui mai grotesc și celui mai extins construct de tortură sistematică întâlnit vreodată în istoria omenirii. 

De-a dreptul înspăimântător este faptul că în cazul anumitor infracțiuni nu ești automat eliberat la sfârșitul pedepsei, ci cu câteva zile înainte de expirarea termenului de încarcerare, ești dus din nou în fața judecătorului, care la recomandarea procurorilor, trebuie să decidă dacă te-ai reformat sau dacă mai ai nevoie de timp să te reformezi. 

Bineînțeles că evaluarea este total arbitrară, însă judecătorul are libertatea de a-ți oferi ani suplimentari de pedeapsă, maximul admis fiind egalul pedepsei inițiale. Dintr-o simplă lovitură de ciocan, judecătorul îi poate oferi încă un maxim de 8 ani unei persoane care primise inițial această pedeapsă, iar legea îi permite să facă acest lucru de până la 3 ori la rând, dacă se consideră că penitentul nu s-a reformat.

Lipsa reformării se poate considera a fi neîndeplinirea baremului sau normei la muncă, refuzul de a-ți face demascarea sau profesarea religiei, care este strașnic interzisă. 

Nu am ascuns niciodată faptul că sunt creștin, iar ei au încercat, prin metodele lor, să mă facă să slujesc la Dumnezeul comunist, să las Dumnezeul iubirii și să mă înjug Dumnezeului terorii și al fricii. Realizarea transferului meu în România m-ar feri de incertitudinea ultimelor zile de pedeapsă, în care șansa de a fi târât din nou în fața judecătorului ar reprezenta o posibilitate puțin probabilă, însă reală.

La vizita domniei sale de luna trecută, din data de 6 august, domnul Ioan Gheorghe Crișan, consulul României din Shanghai, mi-a adus la cunoștință, convorbirea față în față prin telefon fiind înregistrată, faptul că din informațiile pe care le deține domnia sa, partea chineză nu ar avea nimic de obiectat transferului meu în România, ba chiar și-a fi dat deja acordul, însă ar dori ca partea română, în virtutea principiului reciprocității, să înlesnească extrădarea unui cetățean chinez, care s-ar afla pe teritoriul României și pe care, din motive pe care pot doar să le conjecturez, anumiți factori de decizie din instituțiile cu atribuții, nu ar prea fi dispuși să îl extrădeze. Informația primită de la domnul consul Crișan se oprește aici. Cu toate că știa mai multe, s-a ferit să îmi dea alte detalii. 

Sper totuși ca acesta să fie factorul determinant în cadrul transferului meu acasă, însă dacă asta e situația, sunt pregătit să accept faptul că acel cetățean chinez, cine o fi el, reprezintă pentru binele României, o miză mult mai importantă decât reprezint eu, iar în acest caz, aș ispăși bucuros cei 2 ani și jumătate care mi-au rămas sau cât ar mai îngădui bunul Dumnezeu.

Nu știu câți dintre dumneavoastră ați citit scrisoare intitulată „Din adâncul de departe – mesaj de suflet pentru toți românii”, pe care am trimis-o în țară cu ocazia centenarului și care a fost publicată în mai multe ziare din Cluj, în luna iunie a acestui an, însă continui să cred în fiecare cuvânt pe care l-am spus acolo.

Aș face orice pentru binele țării mele dragi, inclusiv să renunț imediat și fără să privesc înapoi, la acest transfer atât de mult visat și atât de mult dorit, însă dacă binele României este de fapt binele individual al unui român, atunci da-ți-mi voie să promit solemn, în față întregului popor, că dacă voi fi preferat în detrimentul acelui chinez, cu toate că nu voi putea imediat să îndrept balanța, îmi voi dedica întreaga viață și toată energia acestei inimi care îmi bate în piept pentru a mă pune în slujba semenilor mei, în orice ipostază îmi va îngădui bunul Dumnezeu.

Așa încât, la sfârșitul vieții, îmi voi pune mâinile pe piept să plec cu pace în lumea de dincolo de zare, împăcat că mi-am ținut făgăduința. Așa să-mi ajute Dumnezeu.

Vă mulțumesc!


Comentarii Facebook