Miercuri 28 Octombrie

A încercat să cumpere un RINICHI de pe piața neagră pentru fiica ei. Adina a murit IGNORATĂ de LUCAN și ai lui - VIDEO

 

O tânără de 19 ani, care avea nevoie de un transplant, a murit cu zile ignorată de un sistem defect și indiferent. Mama ei a încercat să cumpere un rinichi de pe piața neagră, după un transplant care nu a reușit.

 

Este decisiv foșnetul pragmatic al banilor. Ei realizează ordinea în această dezordine”, a spus Mihaela Bleotu, ca o concluzie dramatică, după această pierdere uriașă.


Adina Bleotu a murit în 2012, după o suferință de 12 ani. ”În anul 2000, la sfârșitul clasei 1 a fost diagnosticată cu această boală. A avut loc degradarea progresivă a rinichiului și iremediabilul s-a produs. A făcut un prim transplant în 2003, eu fiind cea care i-a donat rinichiul. Până în 2005 lucrurile au mers relativ bine. Ea avea aproape 13 ani. Au apărut complicații multiple, hematologice în primul rând, și acestea au dus la degradarea progresivă a întregului organism.

În anul 2010 a reînceput hemodializa, care a fost cel mai deprimant lucru pentru Adina și cred că pentru orice om. A făcut un scurt timp dializă și în 2013, până când s-a prelevat rinichiul meu”, și-a relatat Mihaela Bleotu, pe scurt, povestea.

În 27 septembrie, se va împlini un an de la moartea Adinei Bleotu. Mesajul pe care i l-a lăsat mamei sale a fost să meargă și să vorbească despre drama ei. ”A fost un ecou, un mesaj, pe care Adina mi l-a transmis. Acest ecou este destul de estompat la un an de la plecarea ei în veșnicie. Nu sunt mesagerul demn al acestui mesaj, al Adinei. A zis: ”Mamă, să vorbești despre lucrurile care mi-au accentuat suferința și despre lucrurile care puteau fi făcute pentru mine și nu au fost făcute”. Vreau să fiu la fel de demnă ca și ea. Poate că a fost eșecul meu ca părinte, poate că nu am știut, nu am fost mai insistentă, n-am știut pe ce căi să merg”, a spus ”mama Bleotu”, care a ajuns să se învinovățească pe ea pentru că nu a făcut destul. ”Nu sunt o fire demonstrativă, expresivă”, a mai povestit mama îndurerată și îngenuncheată.

 


Adina a reușit performanța de a intra la Facultatea de Medicină din Timișoara, cu toate că, din cauza bolii, a avut multe absențe de la școală.

Adina era ceva între inocența unui copil și maturitatea unui adult trecut de prima jumătate a vieții. După primele cursuri la Facultatea de Medicină și Timișoara și mi-a spus: ”Mamă, știi ce mi-a spus un profesor. Să nu tratăm pacientul ca pe un obiect!”. Nu știu dacă a fost tratată ca un obiect la Cluj, dar vreau să spun cât de impresionată a fost Adina pentru că poate trăise experiența aceasta ca și pacient în atâția ani. Uneori stau și mă gândesc că nu incurabilul bolii a dus la declinul vieții Adinei, ci poate că indiferența medicilor. Nu vreau să acuz pe nimeni, dar am fost atât de lovită.

Am trăit în ignoranță. Eu sunt un simplu medic, într-un mic orășel. Venind la Cluj am respectat ierarhiile. Am zis că așa trebuie să fie un șef de clinică, un profesor. Tot de la Adina am învățat că ea depășise, se detașase de acest cinism, pragmatism, învinsese teama de moarte.

Noi am fost prima dată în anul 2000 la Cluj, când a fost diagnosticată fetița cu această boală, dar nu am reușit să ajunge la domnul profesor Lucan. Am întrebat atunci, am stat vreo 3 săptămâni, care este motivul și mi s-a spus că e motivul financiar. Nu știu, poate că am trăit într-o naivitate, pe care acum o detest. Mi se părea că medicul trebuie să fie așa cum ne-am pregătit fiecare. Nu ni s-a comunicat nicio sumă, ci am fost transferați la altă clinică și am fost trimiși apoi la Timișoara.

La domnul profesor Lucan nu am putut să ajungem din motive financiare și am ajuns la profesorul Coman, care ne-a trimis la Timișoara, pentru că el nu rezolvă eșecurile altor medici. Fetița mea a fost operată înainte și la Timișoara. Ne-am dus acasă învinși. Nu a mai vrut nimeni să se ocupe acolo de noi, fiind acuzați că de ce am plecat la Cluj. A fost o luptă de orgolii”, a explicat Mihaela Bleotu.

 


După 2 ani rinichiul primit de la mamă nu a mers, iar familia a căutat să găsească noi căi. Al doilea rinichi ar fi trebuit să fie donat de tatăl fetei. ”Cred că un an și ceva am tot venit la clinica din Cluj-Napoca, a profesorului Lucan, și asta i-a adus epuizarea soțului meu. El avea o foarte bună compatibilitate. Am început cu analizele și am făcut nenumărate drumuri. Nu știu de ce nu s-a făcut transplantul mai repede, deși a durat un an și ceva. Îmi reproșez că nu am fost informată obiectiv. Uneori veneam inutil la Cluj. Mi se spune că nu mai au chituri medicale și eram trimiși înapoi acasă”, a spus Mihaela Bleotu, care a apelat la o clinică din Ungaria pentru al doilea transplant.

Familia Bleotu a vrut să facă operația în țara vecină, dar au apărut probleme cu glicemia tatălui Adinei și transplantul a căzut. ”A fost iarăși o palmă puternică. Diabetul a apărut la soțul meu în 2011, dar noi ne-am prezentat la Cluj în 2010 și nu s-a făcut transplantul. Îmi reproșez că nu am fost mai insistentă. Am încercat apoi să cumpărăm un rinichi de pe piața neagră. Inainte am discutat cu doctorul Luscalov, de la Cluj, pentru trecerea pe lista de așteptare”, a completat Mihaela Bleotu.

În Ungaria medicii au demonstrat că au mai mult suflet ca ai noștri. ”Acolo am putut discuta cu medicii, ceea ce aici nu am putut. Am vorbit cu profesorul de acolo pentru transplant și ne-a spus că ne costă 20.000 de euro, dacă am fi avut donator. Am spus că noi nu avem acești bani și a spus că încearcă să ne ajute. Mi-a spus că sunt 2 variante, ori să o transferați pe Adina acolo, la facultatea de medicină în limba engleză. A vorbit și cu rectorul și a spus că ar primi rezidență și ar figura pe listele lor de donatori în moarte cerebrală sau scutim de costul intervenției, dacă avem donatori”, a spus Mihaela Bleotu, dar fiica ei a refuzat oferta pentru că ar fi plecat departe de casă și că trebuie să renunțe la facultatea de medicină din Timișoara.

Ea recunoaște că în Ungaria a simțit că i s-a întins o mână de ajutor. Femeia a încercat și să obțină ajutor de la statul român prin formularul E 112, formularul de urgență. ”Cei de la Casa de Asigurări din Timișoara ne-au spus că transplantul nu este inclus”, a mai adăugat Mihaela Bleotu.

Soluția disperată a familiei a fost cumpărarea unui rinichi de pe piața neagră. ”Acel donator a venit cu noi la Cluj, la comisia de etică, dar a fost foarte derutat de cum s-au comportat cu el. Compatibilitatea era foarte bună, dar persoana care voia să dea rinichiul a fost nemulțumită cum i s-a explicat la Cluj. Mi-a spus că nu ar vrea să facă transplantul la Cluj, că nu îi place. Am făcut toate investigațiile, dar a picat totul. Ne-am dus apoi în Ungaria. Acolo sunt mult mai meticuloși. I-am făcut și tratament stomatologic. Am făcut multe drumuri la Budapesta și totul ne-a costat 10.000 de euro. Cu cât se apropia transplantul, data era în 25 iulie 2012, ultima era comisia de etică, donatorul s-a răzgândit și a căzut iarăși totul. Acesta s-a speriat și a renunțat la totul. Probabil că acesta s-a speriat de riscul de a muri în urma prelevării. Ne-a transmis, printr-o rudă, că suma este insuficientă”, a mai povestit Mihaela Bleotu.

Suma cerută inițial a fost de 25.000 de euro, dar apoi familia donatorului a solicitat 35.000 de euro.

Utima încercare a familiei a fost donarea unui rinichi de către fratele Adinei, Rareș, dar acesta nu a putut pentru că era minor. ”Am văzut-o pe mama că era foarte tristă pentru că a picat transplantul. I-am sugerat să donez eu rinichiul. Atunci aveam 16 ani, dar mai greu am putut să trecem de comisiile pentru a putea transplanta. În Ungaria ni s-a spus că nu se poate face, pentru că legile se respectă. Am sunat la Cluj, pe domnul Luscalov, și ni s-a spus că nu e nicio problemă.

Sora mea a spus că nu poate să accepte donarea, zicând că mai bine moare ea, decât să fac eu așa ceva. Dar eu cred că se poate trăi bine cu un singur rinichi”, a povestit și Rareș Bleotu.

 

Ea a mai spus și despre șirul de întâmplări ireale trăite în momentul în care a ajuns la Cluj pentru a face transplantul de la fiul ei Rareș, la Adina. ”Am ajuns la clinica particulară LuKmed, pentru a discuta cu profesorul Lucan, dar nu am reușit. Unul dintre medici ne-a chemat pe mine și pe Adina și ne-a spus ce ați căutat aici, deși același medic ne-a încurajat că vom avea șanse să discutăm cu domnul profesor. Ne-a spus ”Ce ați căutat aici că problema de transplant nu se poate discuta aici și asta e una din cauze pentru care vă rog să ieșiți de aici”. ne-a spus că profesorul știe cine sunteți și nu vrea să vă vadă și nu vrea să discute de transplant. Adina a încercat dacă se poate să intre 10 secunde la domnul profesor. A spus că nu se poate discuta așa și că profesorul vă știe și nu aveți ce discuta. Atunci am ieșit debusolată. Am venit pregătită cu bani să plătesc o taxă, dar nu am plătit-o, pentru a intra la un dialog cu domnul profesor”, a mai spus Mihaela Bleotu. 

 

Pentru programările de la Clinica LuKmed ea a plătit 2.400 de lei, fără a se întâlni cu Mihai Lucan niciodată, în câțiva ani. Ea s-a întâlnit o singură dată cu celebrul profesor. ”În 2003 am avut câteva secunde de interferență cu domnul profesor. I-am spus că poate că banii pe care îi dau sunt insuficienți, dar mă angajez ca tot restul vieții să contribui cu cât vreți dumneavoastră pentru acest copil”, a spus femeia, dar Mihai Lucan nu i-a răspuns nimic.

 

Adina s-a stins din viață în 27 septembrie 2012, când era dea în anul al doilea de facultate. 

 

Adina a intrat la facultate deși nu s-a pregătit în mod expres. ”A învățat foarte mult și a reușit să intre la Medicină pe locurile de la buget. Voia să lucreze pe terapie intensivă, fiind impresionată de medicii din Ungaria. A terminat liceul cu o medie de peste 9 și era o fată care a învățat și făcea totul în grabă. Abia apoi am înțeles de ce, pentru că nu avea timp destul”, a mai povestit mama Adinei.

 

Pe mormântul Adinei a fost lăsată o scrisoare emoționantă, scrisă de prietena ei cea mai bună.

 

 

 

Comentarii Facebook