Un eminent chirurg a lăsat Clujul ca să salveze o fată de 14 ani, a cărei inimă era ținută în viață de o pompă. Acum, în pieptul ei bate inima unui băiat de 15 ani

Un gest medical și uman excepțional a fost făcut de doctorul Horațiu Suciu, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară a Institutului Inimii din Târgu Mureș, care a realizat, în doar șase zile, nu mai puțin de trei transplanturi de cord. Ultima intervenție a fost una de o complexitate și o încărcătură emoțională aparte: inima unui băiat de 15 ani a fost transplantată unei fetițe de 14 ani, pe care o ținea în viață o pompă mecanică.

Profesorul Horațiu Suciu se pregătea să ajungă la Cluj, unde urma să prezideze o secțiune științifică a unui congres de chirurgie cardiovasculară. Se afla la București când a primit apelul salvator”.„Mă gândeam că, în sfârșit, va fi o zi mai liniștită. Că o să pot respira puțin, între două lumi care cer totul de la tine: medicina și responsabilitatea. Dar a sunat telefonul. Eram la București când am aflat că există o inimă. O inimă reală. Pentru o fetiță de 14 ani din Teleorman care trăia, de mai bine de un an, cu o pompă mecanică ce-i ținea în viață inima bolnavă. Și totul s-a schimbat", a mărturisit medicul.

Din acel moment, dr. Suciu a renunțat la drum și la planurile științifice. A ales să fie acolo unde era cel mai mare nevoie de el: în sala de operație. „Știam că e nevoie de toată priceperea, de toată inima noastră pentru a salva o altă inimă. Pentru că în astfel de momente, nu decizi tu ce urmează. Decide viața. Și tu o asculți", a scris medicul.

Operația nu a fost deloc ușoară. Inima provenea de la un băiat de 15 ani din Iași, iar părinții acestuia au făcut, în cea mai grea zi a vieții lor, un gest de neimaginat: au spus „da” prelevării de organe. „Și de la niște părinți care, în cea mai neagră zi a lor, au avut tăria să spună da. Să lase ceva din fiul lor să trăiască mai departe. Ce poate fi mai dureros? Şi ce poate fi mai nobil?", a scris profesorul Horațiu Suciu.

În mintea chirurgului revenea constant dorința mărturisită de fetiță: să ajungă, într-o zi, la mare. Era o bucurie simplă, pe care starea ei de sănătate nu i-o permitea. „Asta m-a sfâșiat. Pentru că un copil nu ar trebui să învețe atât de devreme să aștepte o minune. Operația a fost grea. Cea mai grea din cele specifice transplantului de cord. Dar inima a început să bată. S-a adaptat perfect. Fetița respiră singură. Vorbește. Mănâncă. Și, într-un mod pe care nici acum nu-l înțeleg pe deplin, tot în acea după amiază am reușit să ajung și la Cluj, să îmi onorez și partea științifică. Dumnezeu le-a așezat pe toate", a mai spus medicul.

Este una dintre acele povești în care medicina, destinul și curajul unor părinți sfâșiați de durere se întâlnesc pentru a reda viața. Iar în pieptul Adelinei bate acum o inimă nouă — o inimă de băiat, care continuă să trăiască!