EDITORIAL. Două zile până la Rezidențiat! Aproape 10.000 de candidați și un privilegiu rar în România: Un examen în care pilele nu îți aduc puncte în plus

În România pilelor și nepotismului, Rezidențiatul este încă un examen în care toți candidații sunt evaluați după aceleași reguli. Să avem grijă să nu pierdem asta! Mult succes duminică celor aproape 10.000 de candidați!

Două zile până la examenul de Rezidențiat. Unul dintre extrem de puținele examene naționale din România în care toți candidații sunt testați după aceleași reguli, cu aceleași subiecte și același barem de corectare. Fără preferințe, fără pile, fără favoritisme. Fără avantaje date de cine îți sunt părinții, cu cine ai făcut meditații sau pe cine cunoști.

În România, examenele de acest tip sunt o raritate. Avem Evaluarea Națională, Bacalaureatul, Titularizarea și Rezidențiatul, fiecare cu particularitățile sale. În rest, multe concursuri de admitere sau de angajare au propriile reguli, propriile comisii și, uneori, criterii de evaluare care lasă loc interpretărilor.

Iar într-o țară în care nepotismul este încă la el acasă, un examen în care relațiile nu îți pot aduce puncte în plus este un privilegiu. Unul pe care poate nici nu îl apreciem suficient.

Zilele acestea, rețelele sociale sunt pline de mesaje și videoclipuri ale celor care urmează să susțină Rezidențiatul duminică, dar și ale celor care au trecut prin această experiență anul trecut sau în anii precedenți și încearcă să îi încurajeze pe viitorii rezidenți.

Se vorbește despre emoții, despre ultimele recapitulări, despre grile, despre teama că tot ce ai învățat în ultimele luni pare să se fi evaporat exact când ai mai mare nevoie de informațiile respective.

Și, mai ales, despre punctajul care poate face diferența între specialitatea pe care ți-o dorești și cea pe care va trebui să o alegi.

Duminică, 15 noiembrie, 9.969 de candidați vor susține examenul de Rezidențiat în cele șase centre universitare din țară: București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Craiova și Târgu Mureș.

La Cluj-Napoca sunt înscriși 1.234 de candidați, dintre care 805 la Medicină, 254 la Medicină Dentară și 175 la Farmacie. La nivel național sunt disponibile 5.483 de locuri și posturi.

Patru ore, 200 de întrebări și un clasament care va conta enorm în alegerea specialității și a locului în care își vor continua pregătirea profesională.

Nu am să încerc să le dau sfaturi acestor tineri despre cum să învețe în ultimele ore, cât să doarmă sau cum să își controleze emoțiile. Nu sunt medic și nu am trecut printr-un asemenea examen. Și sunt convinsă că au primit deja suficiente sfaturi, unele cerute, altele nu. :)

Dar aș vrea să le spun ceva ce poate nu se vede atât de clar în aceste ultime zile, când toată atenția este concentrată pe examen.

Faptul că Rezidențiatul este un concurs național, cu subiecte și bareme comune, este un avantaj uriaș. Și nu este deloc sigur că generațiile care vin după ei îl vor mai avea în aceeași formă.

Se discută de ani buni despre schimbarea modului de organizare a Rezidențiatului. Or, orice modificare care ar înlocui o competiție națională cu evaluări organizate separat, în centre diferite, ar trebui privită cu foarte multă atenție într-o țară în care ducem uneori nepotismul la rang de artă.

 În Germania și Elveția, de exemplu, nu există un concurs național de admitere în Rezidențiat, ca în România. Absolvenții aplică direct la spitale, iar acestea decid pe cine angajează pentru pregătirea în specialitate.

Nu contest că un asemenea sistem poate funcționa în aceste țări. Dar noi nu avem nici „neutralitatea” Elveției, nici „perfecționismul” german. Să aducem în România un astfel de sistem, unde nepotismul este încă la el acasă? Să lăsăm fiecare spital să decidă cine merită să devină rezident, în locul unui clasament național bazat pe punctaj?

Eu, una, aș avea mari rezerve. Nu pentru că toți cei care ar face selecția ar fi incorecți, ci pentru că un sistem trebuie construit ținând cont și de realitățile țării în care urmează să funcționeze.

Știm cu toții în ce țară trăim. România este încă o societate puternic balcanizată, în care relațiile personale continuă să deschidă uși care ar trebui să se deschidă exclusiv pe baza competenței.

Am impresia că șpaga, măcar în formele ei cele mai grosolane, a mai pierdut teren în ultimii ani. Nu peste tot, evident. Dar cu nepotismul nu sunt deloc convinsă că am făcut aceleași progrese. Dimpotrivă, uneori am senzația că a devenit atât de firesc, încât nici măcar nu ne mai deranjează.

Cine este copilul cui, cine cunoaște pe cine, cine poate da un telefon, cine are o recomandare „bună”. Știm cu toții cum funcționează mecanismul. Și nu doar în instituțiile publice.

Tocmai de aceea, un concurs în care un răspuns corect valorează la fel pentru toată lumea este atât de important.

Sigur că nici actualul sistem de Rezidențiat nu este perfect. Putem discuta despre bibliografie, despre relevanța întrebărilor, despre cât de bine poate un examen-grilă să evalueze competențele unui viitor medic. Dar un lucru este greu de contestat: atunci când corectarea se face după un barem unic, spațiul pentru favoritisme este mult mai mic.

Și avem suficiente exemple în alte domenii pentru a înțelege cât de importante sunt criteriile de evaluare.

La admiterea în magistratură, de exemplu, testarea psihologică a provocat controverse. În 2024, la o sesiune de admitere directă în magistratură, mai puțin de 16% dintre candidații prezenți la această probă au fost declarați admiși. Consiliul Superior al Magistraturii a explicat că majoritatea respingerilor au avut legătură cu rezultatele obținute la componenta cognitivă.

Nu spun că acei candidați au fost respinși pe nedrept. Nu am competențe în domeniul acesta. Dar diferența dintre un răspuns la o grilă, care poate fi verificat după un barem, și o evaluare care include aprecieri psihologice este evidentă. Iar acolo unde criteriile sunt mai greu de verificat de către cei evaluați, apar inevitabil și suspiciunile.

La Rezidențiat, candidatul din Cluj concurează după aceleași reguli ca acela din Târgu-Mureș, București, Iași sau Timișoara. Absolventul care are părinți medici celebri nu primește puncte în plus față de cel care provine dintr-o familie fără nicio legătură cu sistemul medical.

Nu înseamnă că au pornit toți cu aceleași șanse în viață. Evident că nu. Unii au avut mai multe resurse, alții mai puține. Unii au putut să se concentreze exclusiv pe învățat, alții au avut și alte responsabilități. Dar, în sala de examen, răspunsurile lor sunt evaluate după aceleași criterii.

Și asta contează enorm.

Așa că, dragi absolvenți de Medicină, Medicină Dentară și Farmacie, vă doresc mult succes la examenul de duminică!

Nu știu câți dintre voi veți obține exact punctajul pe care vi-l doriți. Nici câți veți ajunge la specialitatea la care visați. Dar știu că munca pe care ați depus-o în acești ani nu v-o poate lua nimeni.

Și, dincolo de emoțiile firești, cred că aveți un motiv în plus să intrați cu încredere în sala de examen: veți fi evaluați după aceleași reguli ca toți ceilalți.

În România, unde prea des contează pe cine cunoști, nu doar ce știi, asta este un avantaj pe care merită să îl prețuim. Și, mai ales, să nu îl pierdem.

Delia Cărbune, director Știri de Cluj