Burnout-ul este un sindrom psihologic care apare ca un răspuns prelungit la factorii de stres cronici interpersonali, în mod special, de la locul de muncă.

Potrivit unui studiu realizat de către HR Lab în 2017, 65% din angajații care lucrează pentru companiile din România au răspuns că deseori muncesc peste program, deși doar o treime din angajatori oferă beneficii pentru timpul petrecut la birou în plus. Conform estimărilor HPDI (Human Performance Development International), 8% din angajații români ajung să sufere de burnout.

Dar numărul e mult mai mare pentru unele categorii profesionale. Colegiul Medicilor București estima că peste jumătate din medicii români se confruntă cu sindromul epuizării profesionale.

Cazurile de burnout au înregistrat o creștere masivă în contextul pandemiei de COVID-19 și a izbucnirii războiului dintre Rusia și Ucraina, iar România continuă să ocupe poziții ridicate în clasamentele referitoare la stres.

Pentru a aduce o schimbare în legătură cu aceste statistici îngrijorătoare, un echilibru între viața personală și muncă ar trebui respectat. Pentru a scăpa de stresul de la lucru, trebuie să ne putem bucura de timpul liber și să nu ni se reamintească mereu că există muncă. Așadar, nu trebuie încurajată mentalitatea că rămânerea peste program denotă angajament și spirit de echipă. Într-adevăr, sunt momente când toți trebuie să „tragem tare”, dar aceste momente nu trebuie să devină literă de lege sau chiar așteptare permanentă din partea angajatorului.

„Este foarte important să ne prioritizăm task-urile de la locul de muncă, să încercăm să le terminăm pe cele mai importante și să avem o organizare, adică să încercăm să lucrăm cât mai cât mai organizat posibil. În felul acesta evităm aglomerarea, evităm intratul în panică, că nu terminăm chiar totul, și putem pleca în vacanță, chiar să ne bucurăm de acest timp liber alături de familie.

Una dintre posibilități ar fi să căutăm, bineînțeles, și ajutor de specialitate, să cerem ajutorul unui specialist. De obicei, cei cu genul acesta de probleme se îndreaptă mai degrabă către colegii psihoterapeuți. Uneori și persoanele care oferă servicii de coaching pot aborda astfel de probleme. 

Dar dacă simptomatologia este suficient de intensă și uneori se poate prelungi și după întoarcerea din vacanță, atunci clar este cazul ca persoana respectivă să intre în legătură cu un specialist în sănătate mintală, mai ales cu un psihiatru, pentru a vedea dacă nu există și alte comorbidități, alte probleme de sănătate, care îl pot afecta ca și funcționare pe termen mai lung”, explică medicul psihiatru Mihai Bran, pentru Antena 3 CNN.