Marti 11 Decembrie

M-am săturat de extremism. Sabina Elena instigă la URĂ și nu la IUBIRE - Editorial Emanuel Ungureanu

 

Am rămas zilele acestea cu gandurile împleticite, uitandu-mă cu groază la bubele extremiste române sau maghiare care s-au spart umplând spaţiul public.

 

Mi-am dat seama că patriotismul și iubirea unor simboluri de către concetăţenii mei indiferent de etnie sau confesiune este ca înghesuiala la cumpărat de tigăi în zi de falsă superofertă.

 

Puhoiul, gloata, aceeaşi care işi dă coate la agheasmă și este în stare să te desfigureze într- o cursă contracronometru la cumpărat de bormaşini la kil, zilele acestea a avut acces la o hiperofertă: tricoloriada.

 

Gestul necugetat si sfidător al unei adolescente din Covasna este ridicat la rang de strigăt naţional de luptă prin arborarea panglicilor tricolore pentru apărarea valorilor românismului călcate în picioare de hoardele de unguri.

 

Sabina Elena ne-a transmis tuturor, caragielesc că: “Urăşte faptul ca este urâtă de unguri”, adicătelea, aproape…”urăsc trădarea, dar iubesc pe trădători”…

 

Sabina a păcătuit fără să vrea, probabil, prin generalizare. Nu cred ca toţi colegii ei unguri o urăsc, nu cred că nu are un prieten măcar, un coleg sau o colegă de etnie maghiară, nu cred!

 

Gestul bentiţei tricolore, sunt convins că a fost mai degrabă ”negândit” de Sabina. A fost unul emoţional, de frustrare, de răzbunare la adresa unora, care s-a răsfrânt asupra tuturor. A fost un gest specific adolescenţilor, replică la degetul mijlociu al cărui destinatar era, împotriva gestului golănesc venit din partea unui coleg maghiar, care apare în fundalul fotografiei de pe Facebook.

 

Este răzbunarea pentru umilinţele suportate de 1 Decembrie, când au fost batjocoriţi alături de colegii ei de nişte adolescenţi maghiari descreieraţi. A fost revanşa de 15 martie.

 

Sabina însă trebuie să inveţe că…. Ura naşte Ură.

 

Sabina Elena, nevinovată în intenţii, dar cu siguranţă prost îndrumată, a dat drumul din “lesă” zilele acestea cunoscuţilor “patrioţi de serviciu”, funarioţi si tokeşi cu tigvele lor înfierbântate au început să sforăie sinistru slogane caragialeşti de genul: când mă gândesc la ţărişoara mea… iubirea de moşie… până când o să mai suportăm sa fim umiliţi pe pământul nostru strămoşesc…am fost provocaţi… autonomie….discriminare… Ţinut Secuiesc… Trianon…. 

 

Schimbând registrul, mi-am amintit că istoria se ocupă nu numai cu ce a fost, ci și cu ce ar fi fost dacă….

 

Ce ar fi fost dacă… de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, Sabina și colegii ei, care au avut iniţiativa frumoasă şi lăudabilă de a cânta imnul ţării lor, ar fi anunţat pe Facebook sau prin alte mijloace de informare că au fost împiedicaţi de conducerea şcolii si de unii colegi maghiari să îşi manifeste atașamentul faţă de ţara lor. Au fost, huiduiţi, injuriaţi, scuipaţi, fără ca cineva să reacţioneze. Unde au fost jurnaliştii iubitori de neam si de ţară? Unde au fost autorităţile “proaspătului” stat reformat? Ce-ar fi fost dacă… se acţiona proactiv nu reactiv?

 

Ce-ar fi fost dacă… mama Sabinei, o romancă ”verde” din Covasna ar fi ieşit public, aşa cum o face consider târziu si provocator acum, să condamne extremismul unor maghiari şi discriminarea la care au fost supuşi nişte adolescenţi români în frunte cu fiica ei, de ziua lor naţională?

 

Ce-ar fi fost dacă ar fi îndemnat la toleranţă şi bună înţelegere, dacă tot a ”prins“ o oră de maximă audienţă?

 

Aş fi vrut să aud vorbindu-le drăgăstos, ca o mamă, unor copii, care află, unii dintre ei abia acum, că sunt unguri sau români. Ea ar fi trebuit să ştie că ura apare în absenţa iubirii.

 

Pot să am şi eu un vis, pentru Transilvania în special si Romania în general?

 

Ce-ar fi dacă de Ziua Naţională a României, copii de români educaţi să-şi iubească ţara şi tradiţiile ei autentice, care fac şcoală în Harghita sau Covasna, ar propune colegilor lor maghiari un joc frumos, plin de invăţăminte, pe care l-am văzut, într-o viziune, într-o şcoală din Cluj unde sunt dascăl.

 

De Ziua Naţională a Romaniei, în anul 2018, la exact 100 de ani de la Marea Unire, în acea şcoală, la iniţativa unor români la vârsta adolescenţei, colegii lor maghiari au fost bucuroşi să îmbrace costume populare româneşti şi au învăţat alături de români dansuri populare specifice Ardealului. Toată lumea s-a bucurat de atmosfera relaxată de la acest eveniment care s-a încheiat cu promisiunea că de 15 martie, românii vor îmbrăca costume populare ungureşti şi vor învăţa cum se dansează un ceardaş. Sună utopic?

 

Sofia, fetiţa mea de 4 ani, are un tată din Bucovina și o mamă născută în Cluj, inima Transilvaniei, provenind dintr-o familie mixtă, mama maramureseancă şi tata secui.

 

Credeţi că putem să o facem pe Sofia sa viseze frumos?

 

Putem să-i împlinim visul ca de 1 Decembrie şi 15 martie 2018 să nu mai scrie tatăl ei, un editorial plin cu ce-ar fi fost dacă, ci unul incărcat cu…ce normal de frumos a fost.

 

Ce-ar fi dacă……

 

PS. Uităm prea des zilele acestea că Transilvania nu este doar a romanilor sau doar a maghiarilor, ci este a tuturor.

 

Uităm de Emerich Ienei, ungurul a condus echipa Steaua la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986, uităm ca Janos Szekely a fost unul dintre cei mai buni jucători de la ”U” Cluj, uităm că Ladislau Boloni a înfrânt Italia lui Zoff, a fost antrenorul naţionalei şi a ţinut aseară cu Romania, uităm că Arpad Paszkany a făcut posibil ca pe ”Teatrul Viselor” la Manchester, în timp ce echipa CFR Cluj conducea una dintre cele mai bune echipe din lume, din tribune să se audă: ”România… România… Ole, ole, ole”.

 

Sunt la fel de mândru de ei si de alţii ca ei, aşa cum sunt mândru de Hagi, Nadia Comăneci sau Ilie Năstase. Toţi fac cinste Romaniei!

 

Sunt mandru ca sunt român, dar nu voi purta steaguri în aceste zile, prefer să port în suflet ca un tricolor, gestul incredibil al lui Alin Cioacă, un roman de 28 de ani din Italia, care a primit un bacşiş de 32.000 de euro de la un bogat, probabil senilizat, şi a ales să returneze această sumă, deşi are 6 copii de crescut și i-ar fi prins foarte bine banii.

 

Alin Cioacă este modelul meu de patriotism, el poate să poarte tricolorul oriunde în lume şi pentru mine..

Comentarii Facebook