Situație fără precedent: Magistrații au început să pună popriri pe conturile instanțelor, iar Fiscul avertizează cu executarea

Magistrații care au obținut în instanță drepturi salariale restante au început să recurgă la executarea silită pentru recuperarea banilor. Un caz concret este cel al Tribunalului Argeș, unde conturile instituției au fost poprite pentru o sumă de aproape 27 de milioane de lei, iar ulterior valoarea datoriei pentru care se solicită executarea silită a crescut la peste 30,6 milioane de lei.

Potrivit unor documente obținute de Economedia, 47 de magistrați au obținut, în luna august 2026, poprirea conturilor Tribunalului Argeș pentru obligații în valoare de 26.928.743,89 lei.

Ulterior, în septembrie, suma pentru care se solicită executarea silită a fost majorată. O nouă adresă transmisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș către conducerea ANAF indică un total de 30.629.210,89 lei, pentru aceiași creditori.

Tribunalul Argeș nu a indicat ce bani pot fi popriți

La 10 august 2026, AJFP Argeș a primit o adresă prin care era solicitată înființarea popririi asupra conturilor Tribunalului Argeș pentru suma de 26,9 milioane de lei.

În baza documentului, Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică Argeș a înființat poprirea asupra conturilor instituției.

O lună mai târziu, la 3 septembrie, AJFP Argeș a primit o nouă adresă în același dosar de executare, prin care suma inițială era majorată la peste 30,6 milioane de lei.Problema este că Tribunalul Argeș nu a indicat, până la momentul întocmirii documentului transmis către conducerea ANAF, ce sume poate pune efectiv la dispoziția administrației fiscale pentru a fi poprite sau indisponibilizate.

Situația a determinat Fiscul să avertizeze asupra unei posibile evoluții a procedurii de executare.

Fiscul avertizează că ar putea deveni el însuși debitor

Potrivit adresei AJFP Argeș, există riscul „transformării instituției fiscale în debitor” prin procedura validării popririi prevăzută de Codul de procedură civilă.

Într-un asemenea scenariu, procedura de executare silită ar putea ajunge ulterior la conturile de disponibilități ale Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, instituția regională de care aparține administrația fiscală din Argeș.

Documentul nu arată că o poprire asupra conturilor DGRFP Ploiești ar fi fost deja instituită. Fiscul avertizează însă că aceasta ar putea deveni o consecință a continuării procedurii, în cazul în care sumele datorate nu pot fi recuperate de la instituția obligată la plată.

Astfel, într-o situație fără precedent prin amploarea sumelor menționate, executarea silită pornită de la conturile unei instanțe ar putea ajunge, prin mecanismul juridic al validării popririi, până la conturile administrației fiscale.

Disputa privind salariile restante a ajuns la CCR

Cazul Tribunalului Argeș se înscrie într-o dispută mult mai amplă privind drepturile salariale restante solicitate de magistrați.

În 2026, conflictul dintre Guvern și sistemul judiciar pe tema acestor drepturi a ajuns și la Curtea Constituțională a României.

Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat în instanță plata unor drepturi salariale restante ale magistraților, miza financiară fiind de ordinul miliardelor de lei.

Guvernul condus de Ilie Bolojan a sesizat CCR cu privire la existența unui posibil conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Înalta Curte, în contextul litigiilor privind plata acestor drepturi.

CCR a respins sesizarea Guvernului

Miercuri, 7 octombrie 2026, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă sesizarea premierului Ilie Bolojan privind existența unui conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Înalta Curte.

CCR a precizat că procedura privind conflictul juridic de natură constituțională nu poate fi utilizată ca o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești.

Potrivit Curții, aspectele invocate de Guvern vizau chestiuni precum soluționarea recuzării, ritmul judecății, caracterul urgent al cauzei, termenul de executare, penalitățile și interpretarea normelor aplicabile.

Aceste probleme țin de legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești și pot fi contestate prin căile de atac prevăzute de lege, nu prin procedura conflictului juridic de natură constituțională.

Decizia CCR nu tranșează fondul litigiului privind drepturile salariale ale magistraților. Curtea nu a stabilit prin această hotărâre dacă sumele revendicate sunt sau nu datorate, ci a stabilit că sesizarea Guvernului nu reprezintă calea constituțională pentru contestarea unei hotărâri judecătorești.

Decizia este definitivă și general obligatorie.

Cum s-a ajuns la actuala dispută privind salariile

Litigiile privind drepturile salariale ale magistraților au la bază mai multe hotărâri judecătorești prin care au fost recunoscute drepturi salariale suplimentare sau au fost dispuse recalculări ale veniturilor.

În unele dintre aceste cauze a fost invocat principiul nediscriminării prevăzut de legislația privind combaterea discriminării.

Problema a fost analizată de Curtea Constituțională încă din 2008. Prin deciziile pronunțate atunci, CCR a stabilit că instanțele nu pot utiliza legislația privind discriminarea pentru a înlocui sau modifica, pe cale judiciară, regulile legale de salarizare.

Ulterior, prin Decizia nr. 838/2009, CCR a arătat că Înalta Curte are rolul de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, dar nu are competența de a institui, modifica sau abroga norme juridice cu putere de lege.Procesele privind drepturile salariale au continuat însă, iar hotărârile definitive pronunțate în aceste litigii au generat obligații de plată pentru stat.

Cazul de la Tribunalul Argeș arată că, în anumite situații, magistrații au început să treacă de la obținerea hotărârilor favorabile la etapa executării silite, prin poprirea conturilor instituțiilor obligate la plată.

Iar dacă procedurile continuă și instanțele nu pot indica sumele disponibile pentru executare, documentele Fiscului indică posibilitatea ca presiunea executării să se extindă către structurile administrației fiscale.