Duminica 9 Mai

Markó Béla nu merge la referendum: Va veni o altă iniţiativă. Prima dată despre avort, apoi despre religia de stat și pedeapsa cu moartea

 

Marko Bela Fostul lider UDMR, Markó Béla, a explicat clar, într-un text postat pe Transindex.ro, intitulat ”De data asta nu ne întâlnim”, că nu va merge la Referendum.

 

M-am gândit să scriu despre motivul pentru care nu am să merg la vot. Este prima dată din 1990. Nu doresc ca referendumul să fie valid. În măsura în care se va reuşi modificarea Constituţiei, a doua zi nu se va schimba nimic. Şi totuşi se va schimba totul. Pentru că va veni la un moment dat o altă iniţiativă. Prima dată despre avort. După, despre religia de stat. Apoi, despre pedeapsa cu moartea. Despre romi. Despre utilizarea steagului. Despre intonarea imnului. Despre şcolile maghiare. 

 

Fiecare referendum va avea succes. Cei care vor vota se pot bucura. Dar într-un final, va fi un referendum şi despre bucurie. Despre ce poţi să te bucuri, prietene. Şi şi despre când poţi să plângi. Am foarte multe argumente să spun că asistăm la praf în ochi. E deturnare. E ură. Nu e creştinism. Mulţi alţii au scris asta, tineri, şi mă bucură faptul! Până când am voie să mă bucur. Nu voi scrie acum un text lung. Am găsit o poezie. Poate din acest motiv nu voi vota.

 

Recunosc, nu a trebuit să caut mult. Ştiam cine a scris-o. Mai demult, pe aici pe acolo, poezia a fost afişată pe pereţi. Un coleg din UDMR, care în zilele trecute a militat intens în favoarea unui vot afirmativ, cu mulţi ani în urmă a şi citat această poezie la o reuniune naţională pe care am avut-o.

 

O tempora, o mores! Autorul poeziei este un teolog german. Între anii 1938-1945 a fost într-un lagăr de concentrare dar într-un final a rămas în viaţă. Se spune că nu au dorit să facă un martir din el. A scăpat, cum s-ar spune. Numele preotului a fost Martin Niemöller, pastor luteran, şi a fost unul dintre liderii Cultului Credinţei, la un moment dat preşedintele Consiliului Ecumenic al Cultelor. A fost şi poet. Înainte de a decide dacă îmbrăcăm hainele de sărbătoare şi mergem la vot, să citim această poezie! Bineînţeles să-l citim ca o poezie, nu ca un text de campanie! Şi nu vă speriaţi, nimeni nu e aici nazist, nu e comunist şamd. Aceasta este doar o poezie. O metaforă. Mai mult, textul cunoaşte o serie de variante, dar este adevărat că esenţa ei este aceeaşi. Repet, este vorba de un text cunoscut. Totuşi, nu strică să o privim un pic.

 

Iată textul:

 

”Când naziştii au venit să îi ia pe comunişti,

n-am scos o vorbă.

Nu eram comunist.

 

Când i-au arestat pe social-democraţi,

am tăcut.

Nu eram social-democrat.

 

Când au venit să îi ia pe sindicalişti,

nu am protestat.

Nu eram sindicalist.

 

Când au venit să îi ia pe evrei,

nu m-am revoltat.

Nu eram evreu.

 

Când au venit să mă ia pe mine,

nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”

 

Vă mulţumesc că aţi citit poezia. Decideţi după conştiinţa dvs.! Dar de această dată nu ne întâlnim la urne.

 

Texul în varianta maghiară poate fi citit pe Transindex.ro

Comentarii Facebook