Piața muncii din România a trecut prin transformări majore în ultimii 16 ani, iar cele mai recente date publicate de Monitorul Social, cu sprijinul Friedrich Ebert Stiftung, arată un contrast tot mai clar între județele dezvoltate și cele rămase în urmă. Clujul se află, din nou, în top. Analiza, realizată cu ocazia Ziua Internațională a Muncii, arată că, deși populația ocupată totală din România a scăzut semnificativ după aderarea la Uniunea Europeană, anumite zone – în special din vestul și centrul țării – continuă să performeze.

Clujul confirmă statutul de motor economic al României: una dintre cele mai ridicate rate de ocupare din țară

Datele indică o scădere de aproximativ un milion de persoane în populația ocupată civilă, de la 8,7 milioane în 2008 la 7,7 milioane în 2024. Este vorba despre persoanele care desfășoară activități generatoare de venit, fie ca angajați, fie pe cont propriu. Paradoxal însă, numărul salariaților a crescut în aceeași perioadă, de la 5,2 milioane la 5,8 milioane, semn că piața muncii s-a „formalizat” într-o anumită măsură. În același timp, formele tradiționale sau vulnerabile de muncă au scăzut drastic: lucrătorii pe cont propriu s-au redus cu 31%, iar lucrătorii familiali neremunerați au înregistrat un declin masiv de 72%, conform Monitorului Social și FES.

În acest peisaj, Clujul iese puternic în evidență. Rata de ocupare a populației apte de muncă ajunge la 78%, una dintre cele mai mari din România, depășită doar marginal de alte centre economice precum Timiș sau Sibiu. Acest procent reflectă atât disponibilitatea locurilor de muncă, cât și dinamica economică a județului. IT-ul, serviciile, sectorul universitar și investițiile constante transformă Clujul într-un magnet pentru forța de muncă, inclusiv din alte județe.

Pe lista județelor performante se mai regăsesc Timiș (77%), Sibiu (74%), Brașov (73%)

Pe lista județelor performante se mai regăsesc Timiș (77%), Sibiu (74%), Brașov (73%) sau Alba și Arad (câte 71%), conturând un „pol de dezvoltare” în vestul țării.  La polul opus, discrepanțele sunt evidente. Județe precum Botoșani (41%), Giurgiu (40%), Vaslui (43%) sau Suceava (45%) au rate de ocupare extrem de scăzute, semnalând probleme structurale: lipsa investițiilor, migrația și oportunitățile limitate.

Chiar și în jurul Capitalei apar dezechilibre, cu județe învecinate Bucureștiului care au rate de ocupare mult mai mici, deși beneficiază indirect de dezvoltarea economică a metropolei. Per total, rata de ocupare la nivel național a crescut ușor, de la 62,5% în 2008 la 63,4% în 2024. În cazul femeilor, însă, diferența rămâne: doar 58,3% dintre acestea sunt ocupate, comparativ cu media generală.

Concluzia analizei este clară: România are nevoie de politici publice care să reducă decalajele regionale și să creeze oportunități reale în zonele slab dezvoltate. În timp ce Clujul confirmă statutul de hub economic și universitar, restul țării arată că dezvoltarea nu este uniformă. Iar fără intervenții concrete, diferențele dintre „România care muncește” și „România care pleacă” riscă să devină și mai adânci.