Sambata 31 Iulie

După preluarea Clujului în 1918, noua stăpânire românească s-a trezit că nu are unde locui. Au fost emise rapid bonuri de rechiziție a caselor


Clujul a fost preluat de la stăpânirea maghiară în 24 decembrie 1918, când au intrat în oraș trupele românești. A urmat instalarea noii conduceri și greutățile de a prelua instituțiile maghiarizate. 

Jurnalistul vremii, Octavian Buzea, descrie în cartea lui ”Clujul 1919 - 1939”, toată atmosfera acelor zile. Intelecutalii români din Cluj și Sibiu au reacționat și au transmis mesaje dure maghiarilor.

Profesorul de literatură Gheorghe Bogdan Duică, de la Universitatea din Cluj, scria într-un articol dur, într-un astfel de articol: ”Acum trebuie să vă împăcați cu soarta, acum trebuie să faceți loc. Noi nu dorim provocări, dar nu admitem să fie jignită demnitatea statului român. De aceea faceți loc”. 

GREUTĂȚILE PRIMELOR ÎNCEPUTURI

După ce am înfățișat pe scurt evoluția de la Napoca daco-romana la Clujul românesc al Unirii din 1919, în acest ultim capital de fixare a cadrului istoric, voi evoca, greutățile primelor începuturi ale plăpândului Cluj românesc, de acum 20 de ani (n.red. 1919).

REZISTENȚA KOLOZSVARULUI UNGURESC

Kolozsvarul unguresc asupritor al românilor, de până atunci, se încăpățâna să-și păstreze vechiul caracter. Nu voia sa cedeze locul Clujului românesc și opunea o dârză rezistență, ilustrată prin declarația categorică a celor de la conducerea primăriei, care refuzau orice contact cu noua stăpânire, declarandu-se exponenți și pe mai departe ai unui regioni, pe care credeau suspendată doar vremelnic. Era o unanimă și îndârjită împotrivire față de noua stare a lucrurilor a întregii populații ungurești, sau maghiarizate, nu numai din Cluj, ci din toate orașele Transilvaniei.

Astfel nu-i de mirare că li s-au dat din partea noastră și răspunsuri aspre, cum este acela din numărul de la 24 Noiembrie 1918 al ”Gazetei Poporului” de la Sibiu, ce apărea sub îndrumarea unor fruntași de seamă, printre cari I.P.S.S. Mitropolit de acum al Ardealului profesorul de teologie de pe atunci, dr Nicolae Bălan.

Dar iată cateva pasagii din acest articol, ce constituie un caracteristic document al vremii.

UN ASPRU RĂSPUNS ROMÂNESC

”Oameni pripășiți, scrie ”Gazeta Poporului” - aduși cu sila din alte părți și aruncați în mijlocul nostru, între zidurile orașelor, cu scopul de a ne strica rosturile și împestrița alcătuirea. Orașe ungurești. Ce înseamna aceasta?

Orașe de funcționari, de lefegii, de scribi furioși de-ai guvernului, trimiși între hotarele noastre ca sa ne apese, să ne chinuiască și să ne maghiarizeze. Cu ceata lor împreuna s-au sălășluit în mijlocul neamului, și s-au deschis largi porțile pușcăriilor, în care ne-au ghemuit părinții, fiii și fiicele noastre.

”Acestea sunt orașele ungurești: Clujul, Târgul Mureș, Aradul, Oradea și Brașovul.

Orașe ungurești.

Dar, acestea se pot desființa într-o singură zi fără nicio supărare. Slujbașii ungurilor să se tragă spre Pesta, și locul lor să-l ieie românii. Cu ei s-ar duce din Ardealul nostru românesc, noaptea oarba și norul amenințător de furtună ce ne zace deasupra capetelor și ne îngreunează răsuflarea, și n-ar mai fi orașe ungurești, ci târguri și sate românești, cu funcționari români, cu armata românească.

„Acesta-i tot ce cerem și pretindem să se înfăptuiască”.

Răspunsul ”Gazetei Poporului“ era, fără îndoială, aspru, iar soluția radicală, prin izgonirile și desființările pe care le preconiza”, scria jurnalistul Buzea, în cartea citată.

Profersorul de literatură Gheorghe Duică a avut și el un articol extrem de dur. 

În lumina acestei stări sufletești, de pe ambele baricade încerc a reconstitui atmosfera de la Cluj, așa cum ea se conturează în articolul apărut în Septembrie 1919 în orașul nostru și datorită unuia dintre cei mai proeminenți profesori ai noii Universități românești a Ardealului.

Articolul poartă titlul ”Cuvântul către concetățenii maghiari din Cluj!” și este inspirat din una dintre cele mai mari mizerii întâmpinate de descălecarea românească din orașul nostru. 

Exponenții noii stăpâniri nu găseau locuințe, căci Kolosvarul de ieri, cu proprietarii de case ostili nouă, izbutea să îngreuneze așezarea aici a pionilor Clujului românesc, atitudine ale cărei urmări au fost atenuate, prin acele faimoase bonuri de rechiziție, ce nu o dată au fost stropite cu lacrimi: de bucurie pentru bietul românaș, care până la primirea lui vagabonda pe străzile Clujului în căutarea unei locuințe; și de durere pentru minoritarul șovin, nevoit să facă loc, câte unui detestat fiu al națiunii uzurpatoare.

Dar, iată în cele ce urmează câteva pasagii din acest ”cuvânt către concetățeni maghiari din Cluj”.

”Chestiunea evacuărilor și încartiruirilor (stabilirea locuințelor), care vă neliniștesc, în aceste zile, se scrie în articololul respectiv, - trebuie să o priviți astfel:

”Clujul începe a fi un centru, și de viață românească. Viitorul este al nostru, dar acest viitor nu vă amenință, nici cu stingere, nici cu dispreț, nici măcar cu rea voință. Cu acest viitor trebui să vă împăcați de pe acum. Este cuminte să vă împăcați de pe acum, de aceea este bine sa ne arătați bunăvoință. Să ne faceți puținul loc, pe care vi-l cerem: pentru reprezentanții statului român, pentru profesorii români, pentru studenții români. Toți aceștia intrăm în Cluj cu gânduri liniștite, cu hotărârea de a trăi cu voi în pace și cinstire reciprocă, de a colabora noi cu voi și voi cu noi, la dezvoltarea Patriei comune. De aceea faceți loc.

”Ar fi o orbire neexplicabilă să continuați a visa și a disprețui.

”Acum trebuie să vă împăcați cu soarta, acum trebuie să faceți loc.

Noi nu dorim provocări, dar nu admitem să fie jignită demnitatea statului român. De aceea faceți loc”. 

Cu cinste către toți. GHEORGHE BOGDAN DUICĂ, profesor de literatură românească de la Universitatea din Cluj. 

Aceasta era atmosfera în care s-au desfășurat primele începuturi de înjghebare a stăpânirii românești la Cluj și acestea erau unele dintre primele greutăți, ce trebuiau înfrânte de noua conducere românească, pentru care principala problemă era românizarea administrației, românizarea orașului, problemă trecută apoi, ca atare, rând pe rând, tuturor conducerilor ce s-au perindat, în cei 20 de ani de atunci (1919 - 1939), la posturile de comandă ale rosturilor obștei clujene”, a încheiat relatarea jurnalistul în 1939. 

De la Kolozsvar -ul Unguresc la Clujul Românesc (1918-1919) - Cum au preluat românii controlul Clujului

Urmăriţi-ne

Newsletter

Aboneaza-te la newsletter pentru a primi cele mai noi stiri!

Comentarii Facebook