Un cunoscut blogger clujean desființează restaurantele din Cluj, după retragerea Da Pino: „Un oraș plin de mâncători de burgeri și meniul zilei”

După Baracca și Samsara, acum Da Pino! Un cunoscut blogger culinar trage un semnal de alarmă pentru restaurantele din Cluj: prețuri mari, farfurii mediocre

Retragerea restaurantului Da Pino din Cluj-Napoca, după 10 ani de activitate, l-a făcut pe antreprenorul și bloggerul culinar Dan Ciulea să publice un text dur despre restaurantele din oraș. Concluzia lui: dacă localurile nu mai oferă valoare pentru banii ceruți, HoReCa din Cluj riscă să ajungă în „moarte clinică”.

Echipa Da Pino a anunțat miercuri, 4 noiembrie, că renunță deocamdată la servirea în restaurant, după un deceniu de activitate. Reprezentanții localului au spus că ultimele luni au fost grele, că au căutat soluții și că vor să regândească proiectul. Mesajul lor se încheie cu ideea că nu este un adio.

Pe blogul său, Dan Ciulea a scris că vestea l-a lăsat cu „o stare de tristețe combinată cu lehamite”. Mergea aproape săptămânal la Da Pino-ul mic, iar la Electric Castle, când restaurantul era prezent în curtea castelului, spune că avea cel mai bun raport calitate-preț din festival.

„Și nici măcar nu are importanță dacă se închide sau doar se rebrănuiește… e totuna din acest punct de vedere: Da Pino, așa cum era până acum, se închide”, a scris acesta.

Baracca, Samsara, Da Pino

Bloggerul vede retragerea Da Pino ca parte a unui declin care ar fi început în pandemie și pe care măsurile de austeritate din ultimul an l-au adâncit. În opinia lui, 2018 și 2019 au fost cei mai buni ani ai gastronomiei clujene, cu restaurante noi, prețuri corecte și bucătari care voiau să facă lucrurile altfel.

Primul semnal de alarmă a fost, spune Ciulea, închiderea restaurantului Baracca, în 2024. A urmat Samsara, local cu specific vegetarian și vegan pe care îl descrie drept un simbol al orașului, deși nu i-a fost niciodată favorit. Lista e mai lungă, precizează el, dar le-a ales pe acestea trei pentru că sunt reprezentative pentru nișa lor.

37 de lei pe un pahar de prosecco

 Ciulea spune că nu mai are sens să plătești 100 de lei pe un preparat „cel mult mediocru”, pe care acasă l-ar face cu cel mult 50 de lei. Dă și exemplul unui pahar de prosecco vândut cu 37 de lei, în condițiile în care sticla întreagă ar costa localul 33 de lei la achiziție.

Știe cât costă un restaurant, scrie el, pentru că a închis el însuși localul KIBO. La prețuri se adaugă, spune bloggerul, o servire „rigidă și/sau acră” și regulile impuse clienților la masă.

„Dacă dispare fine dining-ul, dacă dispar locurile cu specific vegetarian/vegan sau conceptele cu personalitate, ce ne mai rămâne? Un oraș plin de mâncători de burgeri și meniu’ zilei”, a scris Ciulea.

Proprietarilor de restaurante le cere să-și regândească abordarea, de la ce pun în farfurie până la prețul final. Adaosurile mari, avertizează el, nu vor compensa lipsa clienților, ci îi vor alunga și pe cei rămași. Clienților le cere să nu se mai mulțumească cu puțin: să dea feedback, iar dacă nu sunt ascultați, să vină mai rar.