Tinerii IT-ști tot mai demotivați și deprimați: „Am 25 de ani și nu mai simt motivație, deși am job-ul visurilor. Cred că e pentru că lucrăm mult online”

Tânăra IT-istă de 25 de ani: „Nu mai simt motivație. Cred că este pentru că lucrăm mult online”

La doar 25 de ani, o tânără IT-istă cu patru ani de experiență în programare se confruntă cu ceea ce mulți ar numi un paradox: are jobul la care a visat, a început doctoratul, și totuși, simte că energia și motivația ei s-au evaporat. Într-un mesaj publicat recent pe un forum online, aceasta a împărtășit cu sinceritate experiențele și frământările sale, oferind o perspectivă rară asupra presiunii invizibile care poate apăsa asupra tinerilor profesioniști din domeniul IT, mai ales în contextul muncii remote.

„Am muncit constant în ultimii ani și, deși din exterior par cu totul fff ok, nu mai am deloc motivație”, povestește tânăra. Ea spune că se simte vinovată când observă că ai ei și alți apropiați muncesc 12 ore pe zi pe bani mult mai puțini, în timp ce ea nu mai poate lucra eficient la job sau la doctoratul început anul trecut. „Deschid laptopul și pur și simplu nu reușesc: lucrez 5 minute, apoi pierd 10 pe Instagram, și tot așa”, continuă ea.

Starea sa de epuizare este accentuată de nopți nedormite, de muncă în regim de zombie, în care simte că realizează doar 20% din ce ar putea. Cercul vicios devine din ce în ce mai greu de gestionat: nopțile prelungite pentru a recupera ce n-a făcut ziua îi amplifică stresul, iar zilele următoare sunt caracterizate de oboseală extremă. Vacanțele luate nu au adus îmbunătățiri semnificative: „Mi-am luat multe vacante, dar degeaba. Nu simt că îmi mai aduce fericire nimic.”

Mulți dintre cei care i-au răspuns au încercat să o ajute cu sugestii concrete, din experiențe persoanel. Un utilizator a remarcat: „Mai caută. Poți încerca clinici/terapeuți prin medicul de familie. Exista clinici cu mai mulți terapeuți cu abordări diferite. Eu, de exemplu, am încercat patru terapeuți până am găsit pe cineva cu care am rezonat.”

O altă utilizatoare a oferit perspective practice: „Niciodată terapeuții nu o să îți dea soluția la problema ta, nu o pot face nici dacă ar dori. Ei te ascultă și te întreabă chestii ca să îți poți da TU seama unde e problema sau ce lipsuri ai. În acest context, poți încerca: să te apuci de sport, să te plimbi mai mult, să socializezi, meditația mai ajută. Cam orice te separă de contextul muncii, da, e super izolant să lucrezi în IT, mai ales remote.”

În același timp, comunitatea a subliniat importanța sănătății fizice ca parte a echilibrului mental: „Ah și fă-ți analizele anuale + ai grijă la nutriție/ia niște vitamine ca să scoți partea biologică din ecuație”, a recomandat un utilizator. Un altul a sugerat terapia cognitiv-comportamentală, combinată cu activități fizice și hobby-uri pentru a ieși din monotonie: „Până atunci, sala, socializare și citește ‘Atomic Habits’.”

Tânăra a primit și exemple concrete despre cum alții au depășit perioade similare. Una dintre experiențe relevante vine de la o femeie care și-a luat o lună de concediu fără plată, dar starea nu s-a schimbat imediat: „Am crezut că îmi voi reveni în acea lună fără plată, nu mi-am revenit, am reluat munca la fel de deprimată. Mi-am dat seama cam după un an că am intrat în altă etapă a vieții.” Alte sugestii includ crearea unui ritual zilnic care să includă recompense mici, socializare, sport, și expunere la lumină naturală.

Mai mulți utilizatori au subliniat că problema principală nu este jobul în sine, ci izolarea și lipsa de motivație care apar în contextul muncii remote pe termen lung. „Eu lucrez de 15 ani remote. Lipsa de motivație am mereu. Dar există pastile pentru lipsa de motivație, așa că încearcă-le”, a remarcat un alt utilizator.

Un punct important menționat de comunitate este diferența dintre motivație și disciplină: „Disciplină > motivație. Pentru procrastination, trebuie să găsești obiceiuri sau momente care acționează ca trigger și să le elimini.” În acest context, tânăra a primit sfaturi practice precum limitarea accesului la rețele sociale, organizarea taskurilor pe pași mici și alternarea mediului de lucru între casă și coworking.

Mai mulți utilizatori au identificat semne clare de burnout și depresie: „Probabil e burnout, cauzat de procrastination”, „Seamănă a depresie, lasă terapeuții și du-te la un doctor, e cel mai sigur.” Alții au subliniat că presiunea autoimpusă de combinația dintre job, doctorat și viața personală poate fi factorul declanșator: „Ai pus prea multă presiune pe tine, job full time și doctorat plus viață socială nu merge. Renunță la doctorat, ia-ți un concediu în care nu deschizi social media și revii cu forțe proaspete.”

Mai mult, discuția a scos în evidență factorii chimici și biologici care pot influența starea mentală. Deficiențele de vitamina D și magneziu, expunerea redusă la lumină naturală sau dezechilibrele hormonale pot amplifica stările de demotivare și depresie. Un utilizator a explicat: „Lipsa de lumină naturală duce la deficit de vitamina D care duce la o stare asemănătoare cu depresia. Fiind iarna, chiar și când ești afară contactul cu soarele este mic. Cei care lucrează sunt și mai afectați.”

În cele din urmă, experiența tânărului IT-ist a stârnit discuții despre importanța alegerilor personale și a ajustării așteptărilor: „Nu ar trebui să te compari cu alții. Faptul că ai ajuns unde ești e un cumul de factori, o parte datorită ție, o parte datorită norocului. După ce înțelegi asta, o să fie mai ușor să te concentrezi pe tine.”

Fenomenul lipsei de motivație este tot mai des întâlnit în industria IT, dar și în alte domenii în care munca este mai ales remote: tinerii profesioniști se confruntă cu burnout, izolarea socială și pierderea motivației chiar și în condiții profesionale „ideale”.

Soluțiile recomandate de comunitate variază de la terapie, sport, socializare și hobby-uri, la ajustarea stilului de viață și a expunerii la lumină naturală, dar toate au un punct comun: echilibrul între minte, corp și viața personală este esențial pentru a preveni epuizarea mentală.

Comentarii Facebook