Miercuri 28 Februarie

Procurorii de la DIICOT Cluj anchetează un IT-ist german pentru spionaj. Cum a atras acesta atenția unui echipaj de poliție militară


DIICOT Cluj anchetează un IT-ist german pentru spionaj. Holger Müller, care lucrează în industria IT și este pasionat de avioane, autor al unei cărți despre MiG-21, este investigat într-un dosar de spionaj. Bărbatul a fost surprins de un echipaj al Poliției Militare de la Câmpia Turzii în timp ce fotografia ultimul zbor al avioanelor MiG-21.

Holger Müller, este specializat în ”soluții neconvenționale, rentabile pentru automatizarea testelor și analiza automată a datelor cu National Instruments (NI) DIAdem și LabVIEW” și pasionat de jurnalismul aviatic. De asemenea, este autor al unei cărți despre MiG-21. El a povestit despre cum a ajuns să fie cercetat pentru spionaj pentru că a fotografiat ultimul zbor al avioanelor MiG-21 de la Baza Aeriană de la Câmpia Turzii înainte de a fi scoase din uz. A fost vorba despre un eveniment public, însă el a atras atenția unui echipaj de poliție militară pentru că a preferat să facă fotografii de pe un deal din imediata apropiere a bazei militare, scrie gazetadebistrita.ro.

După ce a fost preluat de echipajul militar, Muller a fost pasat poliției din Câmpia Turzii. La rândul lor, polițiștii i-au chemat pe procurorii de la DIICOT Cluj care au deschis un dosar de cercetare in rem, adică a faptei și nu a persoanei.

Concret, articolul 305 alin. (1) din Codul de Procedură Penală prevede „când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut”. Mai exact, începerea urmăririi penale in rem presupune începerea urmăririi penale cu privire la faptă (iar nu cu privire la făptuitor). Atunci când există bănuiala rezonabilă că o persoană a săvârșit infracțiunea ce face obiectul urmăririi penale, se dispune continuarea urmăririi penale ”in personam”, persoana dobândind calitatea de suspect, notează sursa citată.

După experiența avută cu polițiștii și procurorii clujeni,  Holger Müller a scris un articol în publicația Flug Revue:

Relația mea cu Forțele Aeriene Române și cu MiG-21-urile lor a fost întotdeauna specială. Am călătorit în România mai mult decât în orice altă țară care a folosit MiG-21 – de 23 de ori în total. În timpul acestor călătorii mi-am făcut prieteni buni și am avut gazde primitoare. Așa că nu aveam nicio idee că această relație îndelungată se va încheia într-un mod nu prea călduros.

Dar să începem cu începutul: Luni, 13 martie, am avut o întâlnire de afaceri în Ungaria și, întrucât am presupus că MiG-urile vor zbura la Câmpia Turzii în acea săptămână, am decis să merg în România a doua zi. Așa că luni seara târziu ajung la hotelul meu din Turda, și, după o noapte de somn puțin, a doua zi dimineață mă îndrept spre partea de est a bazei. Îmi parchez mașina în mijlocul localității Călărași-Gară, îmi descarc bicicleta pliabilă și apoi mă duc la ambele capete ale pieței în căutarea unei poziții pentru a face fotografii. Serviciul de zbor ar fi trebuit să înceapă la ora 13.00, dar în jurul orei 12.30 a tunat o postcombustie și, evident, un avion decolează spre nord. Așa că mi-am luat bicicleta și am coborât pe un drum de pământ, până la o pajiște la capătul sudic al pieței și m-am așezat pe un mic deal. Apoi începe așteptarea pentru MiG-21.

La scurt timp, o Dacia a Poliției Militare ocolește pista spre poarta din partea de vest și câteva minute mai târziu o văd venind spre mine pe drumul de pământ. Cum „vizita” îmi este evident destinată, mă duc în întâmpinarea ei. Imediat în spatele mașinii poliției militare se află o Dacia civilă. Din prima mașină coboară un bărbat în uniformă și un civil, iar din cea de-a doua coboară doi civili. Nu-mi amintesc exact discuția care a urmat. Oricum, declar că fotografiez avioane, bineînțeles doar în aer și nu în bază. În același timp, doi dintre băieții în civil încep să cerceteze locul meu anterior și mă întreabă dacă am însoțitori, la care eu spun sincer că nu. La un moment dat, vor să-mi vadă și echipamentul și le arăt fotografiile mele. Îmi explică faptul că mă vor preda poliției, care mă va duce la Turda pentru investigații suplimentare. Între timp a ieșit soarele. MiG-ul care a decolat mai devreme spre nord aterizează spre sud, așa că nu îl văd deloc în aer, dar apoi un avion cu două motoare și două cu simple decolează spre sud și pot măcar să le privesc. Mergem împreună la mașina mea. Îmi împing bicicleta, însoțit de poliție în stânga și în dreapta, urmat de patru mașini de poliție și sub privirile curioase ale localnicilor.

Totul este confiscat

Am două dintre cărțile mele în mașină, pe care le arăt gardienilor, ceea ce nu le schimbă perspectiva. Apoi mă îndrept spre Turda, cu doi polițiști la bord, o mașină de poliție în fața mea și una în spatele meu și cel puțin una dintre celelalte mașini în remorcă. Trebuie să parchez mașina în curtea secției de poliție și apoi sunt condus în clădire. Am echipamentul foto cu mine. Drumul trece pe lângă celulele de detenție de la subsol, care nu arată foarte primitor. În holul din fața unui birou a trebuit mai întâi să iau loc. După câteva discuții, sunt instruit să îmi golesc buzunarele. Tot ce am la mine este înregistrat și fotografiat: fiecare bancnotă, fiecare card, chiar și cupoanele de reducere de la brutărie din portofel și cârpa de curățat ochelarii din buzunarul pantalonilor. Totul durează aproximativ două ore. Îmi spun că încă aș mai avea timp să surprind o aeronavă sau două la lumina trecândă a serii. Ce calcul greșit…

Printre obiectele confiscate s-a numărat și telefonul meu mobil, din care a fost scoasă chiar și cartela SIM, care a fost fotografiată și documentată individual. Așa că nu mai pot anunța pe nimeni. După ce totul este documentat, obiectele sunt împachetate în plicuri, pungi și saci, etichetate și sigilate. Apoi mi s-a spus că „oficiali de la Cluj mai bine pregătiți în acest scop (nu era clar care ar trebui să fie acesta)” vor prelua problema. După un timp, au apărut doi civili, unul dintre ei vizibil înarmat. Cum identitatea lor este neclară, le cer să se legitimeze. Conform actelor de identitate, unul este membru al unei unități speciale de combatere a crimei organizate și a terorismului, iar colegul este criminalist. Acesta începe imediat să deschidă și să caute prin pachetele care tocmai au fost sigilate. Atunci mi-am dat seama că nu se va termina prea curând. Cer să îmi sun familia și/sau ambasada.

Comentarii Facebook