Biserica Sfântul Mihail din centrul Clujului este cel mai important monument al orașulului. Aceasta este în plin proces de restarare, iar meșterii au ajuns la nivelul crucii și la turnul bisericii. 

În jurul acestora s-au montat schele, așa că s-a putut ajunge până sus, iar de acolo să fie făcute câteva fotografii extrem de rare, pentru că la cruce se ajunge numai o dată la o sută de ani. 

Crucea este poleită cu aur și, potrivit istoricilor, are o poveste interesantă. Se spune că, în anii 80, comuniștii ar fi venit cu un elicopter pentru a o lua jos, fiind din aur și au înlocuit-o cu una suflată cu aur. Desigur că este numai o legendă, la fel ca și aceea a leilor de pe Teatrul Național.

”De ce au apărut poveştile? Pentru că oamenii fabulează, pentru că lumii îi place să vorbească şi pentru că tot ce e frumos stârneşte comentarii“, a spus profesorul Radu Ardevan de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, conform unui material din Adevărul.

Potrivit istoricului, acea cruce, care are vreo 4 metri înălţime, e doar poleită cu aur şi ca să-şi întărească punctul de vedere dă un alt exemplu prin care oamenii au născocit zvonuri. E vorba despre leii de pe Teatrul Naţional „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca. ”Prin anii ‘80, ‘85-‘86, carele alegorice de pe Teatrul Naţional au fost date jos ca să fie restaurate. Carele erau îmbrăcate cu o foiţă de metal care a crăpat. Au fost duse la laborator unde s-a lucrat la restaurarea lor“, explică universitarul. Un an a stat teatrul fără acei lei, iar în acea perioadă lumea a început să scornească tot felul de poveşti de genul că leii ar fi fost duşi de comunişti la Bucureşti din ordinul lui Ceauşescu. 

„Despre statuile care sunt pe teatru s-a spus că sunt de plumb şi ar fi fost luate jos pentru a se face izolaţie antiatomică la buncărul lui Ceauşescu. De fapt, statuile sunt din cositor şi au fost luate jos pentru restaurare“, susţine şi Virgil Pop, arhitect la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Cluj.

Istoric-arheolog clujean, Adrian Rusu, spune că poleirea cu aur e un procedeu frecvent întâlnit în înfrumuseţarea unor clădiri de patrimoniu şi dă exemplul unor bijuterii arhitecturale din Viena. Şi el respinge poveştile ”furturilor“ încadrându-le la categoria zvonuri.