Doliu la Cluj. A murit Szabo Tamas, fotograful care a surprins orașul timp de o viață. Pierdere imensă pentru comunitatea locală

Clujul pierde unul dintre oamenii care i-au păstrat istoria în imagini. Fotograful Szabo Tamas a murit marți, 22 septembrie, la vârsta de 93 de ani, după o viață dedicată fotografiei și documentării orașului, a oamenilor și a lumii culturale clujene.

Născut la 18 februarie 1933, la Arad, Szabo Tamas provenea dintr-o familie în care fotografia era deja prezentă: tatăl său, Sándor Szabó, era fotograf. Drumul său profesional avea să se lege însă puternic de Cluj.

Szabo Tamas, mutat de tânăr la Cluj

În 1951, Szabo Tamas a început să lucreze ca electroacustician la Tehnocin – Tehnica Cinematografică din Cluj, iar doi ani mai târziu participa deja la expoziții de fotografie organizate atât în România, cât și în străinătate. În 1954 a obținut calificarea profesională în proiectare de film, iar din 1955 a fost director de fotografie la Laboratorul Central de Cineficare al Universității Bolyai.

Cariera sa avea să se întindă pe mai multe decenii. Din 1961, fotografiile lui au început să fie publicate în numeroase ziare și reviste, printre care Făclia, Tribuna, Steaua, Scânteia Tineretului, Igazsag sau Korunk. Între 1962 și 1995 a fost fotograf al Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj.

A lucrat și pentru Televiziunea Română din Cluj, între 1970 și 1973, iar în perioada 1980–1990 a fost fotograf la Teatrul Național din Cluj. După 1995 și până în 2007 și-a continuat activitatea la Biblioteca Academiei Române din Cluj. În 1978, Federația Internațională de Artă Fotografică i-a acordat titlul de artist fotograf.

Moștenirea lăsată în urmă este impresionantă. Szabo Tamas a semnat mai multe albume fotografice dedicate inclusiv Clujului, printre care „Cluj-Napoca. Un oraș în mișcare”, „Vârsta de Fier. Cluj-Napoca și ornamentele sale neștiute”, „Plasticieni clujeni” și „Strada. Cluj-Napoca”. Pe lângă propriile albume, a ilustrat peste 150 de volume.

Prin fotografiile sale, Szabo Tamas a lăsat în urmă mai mult decât o arhivă și a păstrat fragmente din memoria Clujului, dar și din transformările unui oraș pe care l-a privit prin obiectiv timp de zeci de ani.