Clujenii își dau cu părerea despre motivele traficului de coșmar la orele „nepotrivite”. Dusul copiilor la școală cu mașina, cap de listă!
„Unde se freacă toți cu mașina la 1 după-masa?” – Clujenii își dau cu părerea despre traficul de coșmar la orele „nepotrivite”
O simplă postare de frustrare a transformat rețelele sociale într-un ring de dezbateri urbane. Totul a început cu o întrebare care, deși rostită cu nerv, a rezonat cu o întreagă comunitate: „Unde se freacă toți cu mașina la 1 după-masa?”
Autorul postării a continuat, relatând: „Am luat autobuzul să ajung la o programare la medic și efectiv întârzii pentru că ziua la amiază e trafic ca dimineața la 8, într-o zi de luni. Unde tot merg ăștia? N-au de lucru? De ce tre’ să fie la 1 la amiază?”
Un oftat digital transformat în revoltă colectivă. Ce a urmat? Un val de comentarii care schițează, cu umor, sarcasm și realism brutal, portretul Clujului prins în ambuteiaje la ore la care, teoretic, orașul ar trebui să respire.
Autobuzul – semn de sărăcie sau doar o frică mascată?
Primul fir narativ: părinții. În special cei care preferă să-și transporte copiii cu mașina proprie, chiar și la o stație distanță.
„Aparent în Cluj dacă îți trimiți copiii cu busul la școală este un semn de sărăcie majoră, așa că trebuie, ca părinte iubitor cu ego minuscul, să îl transporți oriunde cu mașina.”
Replica a venit imediat, cu o nuanță mai empatică, dar la fel de acidă:
„Nu cred că-i vorba de sărăcie, ci de ‘vai de mine, dar cum să-mi las eu copilu’ în autobuz printre străini? Dacă pățește ceva?’”
Astfel, între snobism și anxietate parentală, traficul de la ora prânzului își găsește una dintre cele mai fertile surse.
Un alt părinte, mai puțin ironic și mai pragmatic, adaugă un detaliu important:
„Ei n-au prins niciodată loc pe scaun în busul școlar. Vine absolut burdușit la a 2-a stație de pe traseu.”
Se pare că, în perspectiva unora, realitatea e că nu prea ai unde să stai. Uneori nici să urci nu mai poți.
Între timp, un alt comentator sintetizează esența parentingului auto-mobil de azi:
„Trebuie debarcați prințișorii și prințișoarele din SUV-uri la școală și înapoi, că de autobuz nu au auzit.”
Părinții nu sunt singurii care transformă Clujul într-un puzzle de mașini blocate. Urmează categoria „angajaților mereu pe drumuri” – vânzători, consultanți, electricieni, medici, juriști, freelanceri în maraton urban.
„Foarte multe mașini sunt de firmă pentru agenții de vânzări. Ăia toată ziua se învârt ca titirezul. Crezi că atâtea apartamente se vând doar așa, pocnind din degete în fața laptopului?”
Clujenii adaugă pe listă întreaga armată de profesioniști care lucrează în regim mobil, care își încep programul la ore atipice sau care se deplasează de la un punct la altul în timpul zilei: de la cabinete medicale la întâlniri de afaceri, de la clienți la șantiere.
Unii spun că e alegerea lor să meargă cu mașina, nu cu autobuzul, și „e doar problema lor.”
Dar cineva punctează sec:
„Nu, nu e doar problema lor. E și a noastră.”
Pentru că în orașul tuturor, traficul nu afectează doar pe cel care îl creează. Afectează pe toată lumea. Fie că ești în mașină, în autobuz sau pe jos – timpul, nervii și aerul din jur sunt la comun.
Niciun vinovat clar. Doar un oraș care claxonează colectiv
Adevărul? Nu e unul singur. În Cluj, ora 13:00 a devenit o nouă oră de vârf, în care parentingul ultra-protectiv și joburile cu traseu variabil contribuie, în mod egal, la blocaj.
Nimeni nu pare dispus să renunțe la mașină, dar toți sunt enervați că drumurile sunt blocate.
Concluzia? Nu prea există. Doar frustrare și claxoane.
Așa că, dacă ai o programare la medic la ora 13:00, pleacă de la 11:30. Sau ia o carte bună cu tine în autobuz. Dar să nu te mire dacă rămâi în picioare și ajungi cu 20 de minute întârziere.
30 Comentarii