Joi 25 Februarie

Ce se întâmplă de fapt când te vaccinezi anti-COVID! Eu am făcut-o și vă spun cât de ”negru este Dracul!” - Reportaj


M-am vaccinat în primul val al fazei a doua de imunizare. Am fost luni, 18 ianuarie, la ora 16.00, la un centru de pe strada Moților și pentru a-i calma pe cei care cred că medicii injectează apă sau nu fac deloc vaccinare, am profitat de moment pentru a relata pas cu pas ce se întâmplă și cât de reale sunt teoriile conspirației. Cu dezamăgire vă spun că nu am găsit de ce să mă leg, spre dezamăgirea anti-vacciniștilor. Singura bilă neagră este calvarul programării. 

Care sunt pașii vaccinării?

În primul rând, se face programarea, care este probabil cea mai grea parte din întregul proces. Din pricina platformei create în acest scop, oamenii trec prin adevărate chinuri psihice, erori, întrebări și telefoane până să ajungă să fie programați. Adevărul și aici este că nu sunt destule vaccinuri, încă. dacă ar fi s-ar face vaccinări pe bandă rulantă. 

Dar, într-un final, deși ești cu nervii la pământ, reușești să-ți găsești un loc în programul de vaccinare și apoi îți vin gânduri legate de cum va decurge totul. Ei bine, tocmai acest lucru vreau să îl lămurim în rândurile de mai jos.

Adevărul este că după programare totul e floare la ureche! Tot ce mai ai de făcut este să ajungi la programare la timp și să urmezi sfaturile medicilor.

Eu am fost programată luni, 18 ianuarie, la clinica MedLife, de pe strada Moților. Odată ajunsă acolo, am fost direcționată spre sala de vaccinare, fără să aștept prea mult. Trebuie să recunosc că totul a fost organizat foarte bine. Centrele de vaccinare chiar funcționează. Desigur că mă aștept ca unii să nu creadă, dar este un mod de a rezolva acest lucru. Îi provoc să se programeze și să testeze procesul de vaccinare.

Țin să le felicit pe asistente, care au dat dovadă de o amabilitate și o răbdare mai rar întâlnită în sistemul medical din România, mai ales în astfel de momente pline de stres și conversații cu oameni mai mult sau mai puțin dificili.

Ești îndrumat la fiecare pas. Bilă albă!

De la bun început mi-a fost prezentat un chestionar și modul în care acesta trebuia completat. Explicația simplă, glumeață și relaxată a asistentei nu-ți lăsa, după cum se întâmplă de obicei, impresia că ai da un examen. A fost un chestionar simplu, legat de starea de sănătate și de antecedente, o semnătură ici-colo, după care am așteptat rândul la vaccinare. 

Totul a mers foarte repede, oamenii au fost ascultători și nu au încurcat inutil asistentele. Pensionarii, trecuți de 65 de ani, au urmat toate sfaturile, hotărâți să se vaccineze și să uite de problemele de până acum. Probabil a ajutat și faptul că asistentele au fost răbdătoare și calme. Rămâne de văzut care va fi starea de spirit după câteva luni de vaccinare, dar asta rămâne de de văzut și de scris.

Odată ce mi-a venit rândul, am fost poftită înăuntru și am reluat pe scurt întrebările chestionarului, pe care îl completasem la intrare: ”Dacă am alergii, dacă sufăr de vreo boală. Nu am stat prea mult pe scaun, așteptând vaccinul”. 

Culmea este că tocmai medicii au ratat  vaccinarea, deși au fost programaț. Am auzit asta de la o disucție pe care o purtau asistentele între ele. Am tras cu urechea: ”Am avut și doi medici pe liste, dar nu au venit. Au ratat programarea și am luat alți oameni! Nici nu au anunțat”, a spus una dintre asistente. Probabil a fost, totuși, vorba despre un caz izolat. 

Medicii ar trebui să ofere un exemplu oamenilor

Asistentul s-a mișcat rapid, în timp ce eu cugetam la medicii care nu au venit la programare. A dezinfectat locul și am simțit o înțepătură foarte ușoară (înțepătura de țânțar doare mai rău). Vaccinul a fost atât de ușor, încât la un moment dat eram gata să mă ridic de pe scaun, crezând că s-a terminat, doar că acul era încă în brațul meu. Asistentul a zâmbit și a spus că nu sunt prima care crede că totul e gata.

Recunosc că m-am așteptat ca totul să fie mai dureros. Ce-i drept, la câtă vâlvă se face în jurul imunizării, momentul vaccinării a fost floare la ureche. M-am ridicat de pe scaun ușor dezamăgită (glumesc!), gândindu-mă cei care combat vaccinul. Au pierdut și acest argument. Nu doare și se face pe bune. Nu se folosește apă, cipuri sau alte minuni! Cert este că pe oameni îi sperie mai mult gândul când merg la medic, decât ceea ce se întâmplă în cabinet. Așa a fost și acum. 

Vă asigur că nu veți fi implantați cu un cip. Cel puțin eu nu am văzut să fie unul!

Cele 15 minute de așteptare

După ce ai fost vaccinat, ești invitat să aștepți 15 minute, într-o altă sală, pentru a se asigura că nu ai parte de reacții adverse, deoarece există posibilitatea să simți o ușoară euforie sau amețeală. Tocmai din acest motiv, nu este recomandat să mergeți cu mașina la vaccinare.

5fe28ce21f4b7d1680f0ae3cbf20cadb.jpg

În timp ce așteptam să treacă cele 15 minute, un cuplu de bunici, care s-a vaccinat înaintea mea, purta o conversație despre experiența avută. Doamna, fost medic de familie, din ce auzisem, i-a cerut soțului ei să-i facă o poză cu certificatul de vaccinare, pentru a-l posta pe Facebook: ”Ce? Doar Iohannis să aibă poză?”, a întrebat ea, râzând. ”Fotograful” și-a făcut treaba ca la carte și a imortalizat momentul din mai multe unghiuri! Inspirată, le-am făcut și eu o fotografie, pentru ca materialul să fie mai ”rotund”.

Cei doi erau grăbiți să plece după numai cinci minute de la vaccinare, pentru că se simțeau bine. Am plecat împreună, după ce am primit și eu certificatul de om vaccinat și buletinul. 

Tot procesul, cu tot cu așteptările, a durat undeva la 25 de minute - un preț mic de plătit pentru un vaccin care ne poate salva din această pandemie de care, cel mai probabil, toți ne-am săturat până peste cap!

Un lucru pe care l-am observat și nu știu dacă fost o întâmplare sau așa se procedează cu toate persoanele vaccinate: data programării rapelului nu va fi aceeași cu cea aleasă de tine. Inițial, am fost programată în 8 februarie, la ora 14:00, iar după prima doză primită, am primit un e-mail în care mă anunța că rapelul va avea loc în 8 februarie la ora 12:00. Nu e mare diferență, însă există șanse ca decalajul să fie mai mare. În cazul în care v-ați programat la vaccinare, să nu vă așteptați ca data și ora rapelului să coincidă cu cea aleasă inițial.

Una peste alta a fost o experiență interesantă. Fiind acolo, simți că ai face ceva special, de parcă ai ajuta la salvarea lumii sau poate e doar din pricina faptului că am fost printre primele persoane care au avut ocazia să se vaccineze.

Acum, când scriu aceste rânduri, simt o ușoară durere în umărul injectat, însă doar când ridic brațul sau mă mișc brusc. Mă aștept ca până a doua zi să nu mai simt nimic. Medicii au spus că acest lucru este perfect normal.

Comentarii Facebook