Într-o analiză amplă și incomodă, eurodeputatul Vasile Dîncu lansează un avertisment privind viitorul Uniunii Europene și poziția fragilă a României într-o lume tot mai dură și mai competitivă. Sociologul descrie o Europă care nu se prăbușește spectaculos, dar care își epuizează treptat resursele de viziune și curaj strategic, riscând să devină un actor moral respectat, dar irelevant în jocul real al puterii globale.

Vasile Dîncu avertizează asupra sfârșitului confortului european: „Europa obosită și România fără plasă de siguranță”

Potrivit lui Vasile Dîncu, Uniunea Europeană continuă să funcționeze instituțional, însă și-a pierdut capacitatea de a oferi un proiect coerent de viitor. „Europa obosește politic”, afirmă acesta, într-un context internațional marcat de multipolaritate, volatilitate și confruntarea deschisă a intereselor. Momentul revelator al acestei crize a fost, în opinia sa, reacția ezitantă a liderilor europeni – inclusiv a celor români – în fața acțiunilor imprevizibile ale administrației Trump. Tăcerea și întârzierea reacțiilor nu au fost semne de prudență diplomatică, ci simptome ale pierderii reperelor strategice.

„Nici politicienii României nu au știut ce să spună. Până mai ieri invocau valori, principii, linii roșii. Peste noapte, aceste repere au fost puse în balanță cu forța expusă frontal de Donald Trump. Fără ambiguități și fără decor moral.

Momentul a fost revelator. Nu prin ceea ce s-a spus, ci prin ceea ce nu s-a mai putut spune. Discursul valoric s-a blocat. Reflexele au întârziat. Când forța este afirmată direct, valorile cer curaj pentru a fi apărate, iar curajul lipsea.

Reacțiile au venit târziu. Incerte și ajustate din mers. Între timp, toți au înțeles același lucru: lumea se schimbă brusc, iar limbajul vechi nu mai produce protecție. Doar disconfort. Acea zi a fost un semnal: Europa nu era pregătită să răspundă, România nici atât. Nu pentru că ar fi renunțat la valori. Ci pentru că nu știau cum să le apere într-o lume care vorbește tot mai des în termenii puterii”, a transmis Vasile Dîncu.

Analiza identifică trei presiuni majore asupra Europei: presiunea militară din Est, presiunea ideologică din Vest și presiunea economică din Asia. În timp ce Statele Unite devin tot mai imprevizibile, dependente de cicluri electorale, China apare ca un actor dur, dar coerent și calculabil. În acest context, Europa continuă să vorbească preponderent în limbajul valorilor și procedurilor, într-o lume care se definește tot mai mult prin interese și raporturi de forță.

Un punct central al criticii îl reprezintă utilizarea tot mai frecventă a sintagmei „coaliția de voință”, pe care Dîncu o consideră un substitut discursiv pentru lipsa deciziilor reale. „Voința nu este strategie”, avertizează el, subliniind că această confuzie afectează direct statele membre, în special pe cele intrate mai târziu în Uniune.

În ceea ce privește România, eurodeputatul susține că strategia de adaptare și aliniere europeană, eficientă timp de două decenii, și-a atins limitele. România riscă să devină „elevul exemplar al unei școli care și-a pierdut programa”, întrucât continuă să gândească strategic exclusiv în termenii unei Europe aflate în stagnare. Lipsa unei politici demografice, dependența economică și delegarea aproape completă a securității sporesc vulnerabilitatea statului român.

Vasile Dîncu reamintește că nimeni nu și-a asumat amânarea aderării în spațiul Schengen

Dîncu reamintește episoadele MCV și amânarea aderării la Schengen ca penitențe acceptate fără termen clar și fără o narațiune națională asumată. Această tăcere oficială a creat un vid exploatat ulterior de discursuri suveraniste și radicale, care au transformat frustrările legitime în mesaje anti-occidentale.

„Coaliția de voință apare atunci când consensul real a dispărut, iar voința, în sine, nu este strategie. Este un limbaj de avarie, folosit pentru a masca absența deciziilor structurale. Europa vorbește tot mai mult despre voință pentru că vorbește tot mai puțin despre viitor. Această confuzie europeană are consecințe directe pentru statele din interiorul Uniunii. Mai ales pentru cele care au intrat mai târziu. Mai ales pentru România”, explică eurodeputatul.

Soluția propusă este trecerea de la conformare automată la negociere matură: definirea intereselor naționale, articularea unei politici economice și demografice proprii și asumarea costurilor strategice. „Loialitatea declarativă nu ține loc de strategie”, avertizează fostul ministru al Apărării.

În final, Vasile Dîncu atrage atenția că pericolul real pentru Europa nu este destrămarea, ci transformarea într-un spațiu al nostalgiei politice – sigur și respectat, dar ocolit. Pentru România, mesajul este unul de maturizare: nici idealizarea, nici demonizarea Europei, ci o politizare lucidă a apartenenței. 

„România a jucat corect jocul european. A internalizat regulile, a învățat limbajul, a acceptat condiționalități. A mimat modele și a construit instituții după manual. Strategia națională a fost simplă și, timp de două decenii, eficientă. Adaptare la Europa, aliniere, convergență. Această strategie și-a atins însă limitele. Problema nu este România. Problema este Europa însăși. Adaptarea la un model aflat în stagnare nu mai oferă avantaj competitiv. Nu mai produce siguranță și nu mai garantează dezvoltare. România riscă să devină elevul exemplar al unei școli care și-a rătăcit programa.

Mai grav, România continuă să gândească strategic exclusiv în termenii Europei, într-o lume care nu mai funcționează exclusiv în termenii Europei. Politica externă rămâne reflexivă, iar cea economică rămâne dependentă. Politica demografică este absentă, iar cea de securitate pare delegată integral. Această combinație produce vulnerabilitate, nu stabilitate”, avertizează acesta.