Tânăra psiholog din Cluj își pune întrebări despre direcția profesională și eficiența terapiei psihologice: „Nici propria terapie nu simt că mă ajută prea mult.”

O absolventă de Psihologie din Cluj-Napoca își exprimă îndoielile cu privire la direcția profesională pe care a ales-o și ridică întrebări legate de eficiența reală a terapiei, într-un context în care conceptele de dezvoltare personală și „healing” sunt tot mai prezente în discursul public și în mediul online.

Tânăra spune că a finalizat studiile în domeniu în urmă cu ceva timp, însă nu a intrat imediat în practică, alegând să ia o pauză întrucât nu se simțea pregătită pentru responsabilitățile profesiei. În prezent, aceasta se află în etapa de psiholog clinician sub supervizare, însă precizează că încă nu lucrează efectiv cu clienți.

„Am terminat acum ceva timp Facultatea de Psihologie, dar am luat o pauză pentru că nu mă simțeam pregătită. Acum sunt psiholog clinician sub supervizare, dar încă nu am clienți.”

În acest context, spune că în ultimele luni a început să resimtă o stare de confuzie în legătură cu parcursul său profesional, alimentată și de modul în care este perceput și promovat domeniul psihologiei în spațiul public. Discursul frecvent despre „vindecare” personală și nevoia constantă de a „lucra la sine” îi ridică semne de întrebare.

„În ultima perioadă am început să mă simt destul de confuză legat de direcția asta. Văd peste tot ideea de „healing”, „work on yourself”, și uneori mi se pare că a devenit mai mult o modă decât ceva care chiar ajută (...) Încep să pun la îndoială ce am învățat, întrucât văd că nu ajută atât de mult pe cât mă așteptam. Nici propria terapie nu simt că mă ajută prea mult.”

Ea mai afirmă că, din perspectiva sa, această tendință nu produce întotdeauna efectele pozitive așteptate și că, în anumite situații, poate chiar accentua presiunea resimțită de oameni.

„În loc să ajute, uneori pare că îi stresează și mai mult pe oameni.”

Pe lângă această dimensiune conceptuală, tânăra atrage atenția și asupra dificultăților practice cu care se confruntă la început de drum în domeniu. Ea descrie piața ca fiind una competitivă, în care numărul mare de specialiști face ca diferențierea să fie o provocare constantă.

„Am impresia că piața e destul de saturată. Sunt foarte mulți psihologi și simt că, dacă vrei să reușești, ajungi să te gândești mai mult la marketing și cum să ieși în evidență decât la cum să devii cu adevărat bun în meseria asta.”

Această realitate contribuie la o serie de întrebări legate de viitorul său profesional și de sustenabilitatea alegerii făcute, mai ales în condițiile în care investiția în formare continuă, supervizare și dezvoltare profesională este una semnificativă, atât ca timp, cât și ca resurse.

„Asta mă face să mă întreb dacă direcția în care merg e cea potrivită pentru mine sau dacă doar trec printr-o perioadă de îndoială.”

Totodată, ea recunoaște că nu este sigură dacă aceste îndoieli sunt specifice situației sale sau dacă sunt împărtășite și de alți tineri aflați în situații similare.

„Nu știu dacă e doar în capul meu sau dacă și alții simt asta.”

Discuțiile generate în jurul subiectului au adus în prim-plan și perspective din partea altor persoane aflate în domeniu sau interesate de acesta. Unele opinii sugerează că numărul specialiștilor ar putea continua să crească, ceea ce ar accentua competiția pe piață, în timp ce altele pun accent pe necesitatea specializării și a unei direcții profesionale bine definite.

„Va fi inflație de psihologi în viitorul apropiat, acum pare a fi ,,the next big thing”, cauta totuși o specializare mai deosebita în psihologie”, a comentat un utilizator.

Un alt punct de vedere subliniază importanța adaptării la realitățile actuale ale profesiei, inclusiv prezența online și modul în care specialiștii își construiesc vizibilitatea în fața potențialilor clienți: „Conteaza enorm prezenta in online in ziua de azi”.

În același timp, unii participanți la discuție au remarcat faptul că începutul în această profesie poate fi dificil și presupune o perioadă de acumulare treptată a experienței și a stabilității profesionale. „e greu la început, e o investiție inițială pe care ți-o poți scoate abia mai târziu”, a menționat un alt comentator, referindu-se la eforturile necesare pentru a-ți construi un cabinet și o bază de clienți.

Ulterior, tânăra a revenit cu precizări, explicând că lipsa unei prezențe online este legată de faptul că se află încă în procesul de autorizare și că, în prezent, preocupările sale principale sunt legate mai degrabă de incertitudinea profesională decât de atragerea imediată de clienți.

„Nu am prezență online pentru că abia am primit aprobarea de la COPSI pentru Cabinet Individual. Aștept să pot lucra legal. Problema mea nu este neapărat că nu găsesc clienți, cât frica de viitor și că piața este saturată.”

În același mesaj, aceasta sugerează că ia în calcul inclusiv posibilitatea de a renunța la investițiile în acest domeniu, dacă va ajunge la concluzia că nu i se potrivește pe termen lung.

„În plus, prefer să mă opresc de acum să investesc în acest domeniu dacă decid că nu e o idee bună.”

Situația descrisă reflectă provocările cu care se confruntă mulți absolvenți aflați la început de carieră, în special în domenii vocaționale, unde echilibrul dintre motivația personală, realitățile pieței și așteptările sociale poate deveni dificil de gestionat.

„Și eu mă aflu într-un moment asemănător, atât că nu mi-am deschis cabinet, pentru ca voiam tare mult să lucrez la început cu cineva, fie într-un spital, fie într-o clinică sau ONG, dar la orice post am aplicat (nu sunt multe oricum), nu am primit răspuns sau nu m-au luat. Explicația a fost ca nu am destulă experiență ( și chiar am ceva experiență fiindca am facut voluntariate, atât ca nu am 2 ani într-un loc). Nu știu ce să îți spun legat de carieră, eu cred că e un domeniu frumos în care tu faci diferența ca psiholog/ terapeut. Oricum știm ca 40% din eficiența ședințelor e datorată relației terapeutice, deci nu o zic doar așa. Am mai vorbit cu psihologi mai avansați în carieră, iar raspunsul pe care l-am primit a fost: "e greu la început, e o investiție inițială pe care ți-o poți scoate abia mai târziu." i-a transmis o altă tânără psiholog.