Casa Aurarului din Cluj-Napoca, disponibilă pentru cumpărare și la 6 luni de la anunțul vânzării. Prețul țintit este exorbitant


Casa Aurarului, un monument istoric, din secolul al XVIII-lea, din Cluj, a fost scos la vânzare cu o sumă destul de mare, motiv pentru care se pare că nu s-a găsit cumpărător nici la 6 luni de la anunțul publicat inițial. Prețul cerut este de 2,1 milioane de euro.

„Terenul este 325 mp, amprenta la sol 251 mp. Are pivniţă, parter, etaj şi pod 5 m. Mai este un corp de clădire unde avem certificat urbanism pentru a putea construi cu un regim de înălţime etaj+mansardă. În perioada interbelică a funcţionat o pensiune. Avem depus proiect pentru reabilitarea faţadei. 

Pivniţa are aproximativ 130 mp, parter 170 mp, la etaj sunt 150 mp, curtea are 74 mp, podul 140 mp, astfel că este vorba despre aproximativ 800 mp”, se arată în anunțul imobiliar. 

De acest imobil se leagă și o legendă a regelui Matei Corvin, scrisă de Heltai Gaspar  în 1575. Casa se află la colțul străzilor I.C. Brătianu (pe vremuri Ulița Regală) și Hermann Oberth (Ulița Minoriților), lângă Academia de Muzică. Casa Aurarului a fost ridicată între anii 1724–1725 și a fost locuită de aurarul Ujhelyi Gabor, care avea acolo și atelierul. Aceasta este cea mai bine păstrată casă orăşenească în stilul Renaşterii târzii.

„E un preț corect și nu ia în calcul valoarea istorică a acestei clădiri. Adică, un muzeu sau un restaurant ar fi plin direct pentru că deja este în circuitul turistic”, declara cel care vinde imobilul în august 2023. 

De Casa Aurarului se leagă legenda regelui Matei Corvin 

De Casa Aurarului se leagă legenda regelui Matei Corvin şi a judelui Clujului. Legenda spune că în Ardeal a început o răscoală împotriva legilor aspre date de rege. Nobilii, care domneau după bunul plac peste câte o regiune a ţării, şi-au unit oştile în apropierea Clujului, aşteptând riposta regelui. Dorind să instaureze pacea, însuşi Matei a condus oastea regală şi au făcut tabăra lângă Gilău. A dorit să verifice personal atitudinea oraşului său natal faţă de el (existau zvonuri că locuitorii Clujului s-ar fi aliat cu răsculaţii) şi s-a deghizat în student, intrând, neînsoţit, în Cluj.

Intrând în oraş, a văzut un grup de oameni care cărau bucăţi de buşteni şi erau hăituiţi cu biciurile de către pârcălabii oraşului. Regele s-a apropiat de unul dintre pârcălabi şi l-a întrebat de ce oamenii sunt supuşi la o muncă aşa grea; el dăduse o lege prin care se spunea că oamenii liberi să nu fie puşi la munci împotriva voinţei lor. Doi paznici l-au luat şi l-au dus în faţa unei case de pe strada Kiraly (I.C. Brătianu), în faţa judelui oraşului. Judele însuşi dăduse ordine pârcălabului să-i pună la muncă pe sărmanii din oraş, adică să care lemne în curtea sa. A ordonat ca studentul călător ce-i contestase autoritatea să fie bătut, iar apoi să fie pus să muncească până la asfinţit. Matei a cărat lemne până seara, dar a avut grijă să scrie cu cretă pe trei bucăţi de lemn: Aici a fost Regele Matei! Unde este dreptatea?

Obosit şi flămând a ajuns înapoi la oastea lui, unde a relatat dregătorilor că în Cluj nu este nici urmă de conspiraţie, dar judele oraşului nu respectă legile sale. În dimineaţa următoare, regele împreună cu oastea au intrat în Cluj. Matei a fost primit în centrul oraşului de către jude şi ”Consiliul Orăşenesc”, format din 100 de bărbaţi. Asigurându-l de loialitatea lor şi negând amestecul într-un complot, consilierii au fost întrebaţi dacă sunt respectate legile date de el. Judele a jurat că totul se face conform legilor date de rege, iar Matei a ordonat să fie demontate stivele de lemne din curtea judelui. Au fost găsiţi buştenii cu înscrisul regelui şi judele a fost pedepsit. Oamenii spuneau: ”Unde este regele Matei, acolo este dreptatea”.

Tradiţia clujenilor spune că această casă, a Aurarului, ar fi fost casa unde Matei a fost târât să care lemne de foc. Acest amănunt nu poate fi adevărat deoarece casa a fost construită după aproape trei secole de la moartea regelui. Este posibil, însă, ca această întâmplare să fi avut loc în casa care exista pe acel loc înainte. Se poate că această legendă să fi dat şi numele străzii: Uliţa Regală”, scrie printransilvania.ro.

Comentarii Facebook