Sambata 26 Noiembrie

Analiză. Decalajul salarial între femeile și bărbații din România. De la statistici oficiale optimiste de 3,3% la realitatea din piața muncii, de 23%


România se află în statisticile europene pe penultimul loc (ultimul fiind ocupat de Luxemburg) în ceea ce privește decalajul salarial femei – bărbați, cu doar 3,3%, față de o medie a țărilor UE de 14,1%. Decalajul este calculat ca raport între salariul mediu al bărbaților și cel al femeilor.

În România, dar și în general, în țările din spațiul ex-comunist nu au probleme de echitate salarială și incluziune, pentru că, istoric, femeile au fost încadrate în câmpul muncii cot la cot cu bărbații de câteva zeci de ani, potrivit unei analize realizate de PwC România.

Există câteva motive care ne fac să privim cu scepticism aceste statistici:

  • Rata de participare a femeilor din România la piața muncii este tot printre cele mai mici din UE (~55%), existând o corelație dovedită între ponderea de femei angajate și decalajul salarial. Acolo unde procentul femeilor active pe piața muncii este mic, de obicei, participarea se datorează categoriilor educate, cu potențial de câștig salarial mai mare, ceea ce influențează media.
  • Sectorul public (care reprezintă aproximativ un sfert din populația angajată a României) este dominat de femei, atât numeric, cât și din punct de vedere salarial, fiind unul dintre puținele sectoare cu decalaj negativ (femeile câștigă, în medie, mai mult decât bărbații).
  • Ponderea foarte mare a angajaților plătiți cu salariul minim pe economie, care ”egalizează”, cel puțin pe hârtie, salariile, nefiind cunoscute câștigurile reale

Analiză PwC România: Decalajul salarial dintre bărbați și femei este de 23,3%

Cu aceste rezerve, am analizat decalajul salarial pe baza datelor din studiile salariale efectuate de PwC, care include companii private, medii sau mari, multinaționale sau locale, având peste 250.000 de angajați.

Folosind aceeași metodologie de calcul, rezultatul este radical diferit, respectiv avem un decalaj mediu de 23,3% în favoarea bărbaților, în ceea ce privește salariul de bază, și un decalaj de peste 30% în ceea ce privește bonusurile. Explicația constă în distribuția salariilor pe intervale statistice. Studiul nostru include circa 60% femei și 40% bărbați, dar în cuartila inferioară (sfertul cu cele mai mici salarii) sunt peste 70% femei, ceea ce înseamnă că acestea tind să ocupe mai degrabă posturile slab plătite din eșantionul nostru.

Analizând mai departe diferite segmente din studiu, observăm că diferența cea mai mare este la nivel de operator (16,4%), explicația fiind legată tot de tipul de posturi ocupate de femei. De exemplu, la nivel de muncitor/operator, femeile ocupă mai degrabă roluri necalificate și, deci, mai slab remunerate. Cea mai mică diferență este la nivelul supervizorilor/șefilor de echipă, unde nu sunt diferențe semnificative în cerințele posturilor.

Din punct de vedere sectorial, domeniul bancar înregistrează cea mai mare diferență în ceea ce privește salariul de bază (29,4%), urmat îndeaproape de Tehnologie (29,1%). Sectoarele farmaceutic și industrial sunt cele mai echilibrate.

Nu în ultimul rând, analiza pe categorii de vârstă reflectă o accentuare a discrepanțelor la generațiile senioare. Dacă la în cadrul grupei 15-25 de ani (unde avem nivelul de începători în toate industriile), diferențele sunt insesizabile (3,5%), odată cu acumularea de experiență în câmpul muncii, pasul este semnificativ și progresia este clară, de la o generație la alta, de la 25,7% în grupa de vârstă 26-43 de ani, la 37,8% în grupa 44-54 de ani și 38,2% peste 55 de ani.

Dacă analizăm post cu post, ca medie, diferențele sunt foarte mici, însă ele cresc pe măsură ce ne uităm în partea de sus a intervalului, ajungând la 7-8% la cele mai mari salarii de pe același post.

Cauzele acestor discrepanțe salariale și potențiale arii de intervenție

Dincolo de poza rezultată din acest prim raport de diferențe salariale între femei și bărbați de pe piața din România, putem extrage câteva ipoteze privind cauzele acestor discrepanțe și potențiale arii de intervenție, după cum urmează:

  • În general, problema nu rezidă într-o discriminare directă, ci mai degrabă într-o diferență de oportunități pentru a accesa profesii și locuri de muncă bine plătite.
  • De asemenea, ponderea mare a muncii neremunerate în rândul femeilor (activități casnice și de îngrijire) limitează oportunitățile de educație și carieră. Un impact similar îl are și „penalitatea” maternității care creează un dezavantaj semnificativ (a se vedea saltul decalajului salarial în grupa de vârstă cu cea mai mare incidență a maternității).
  • Segregarea sectorială și profesională, în general, bazată pe elemente culturale adânc înrădăcinate din copilărie, chiar dacă motivele inițiale ale acestei segregări (de ex. efortul fizic al anumitor activități) au dispărut, direcționează femeile către domenii mai slab remunerate.
  • Nu în ultimul rând, este posibil ca diferențele de atitudine și comportament, la fel, izvorâte din elemente culturale, să avantajeze bărbații, care sunt mai asertivi în a-și negocia drepturile, de aceea sunt mai bine reprezentați în partea superioară a intervalului statistic.

Comentarii Facebook