Alertă pentru iarna 2026-2027! Europa rămâne fără suficiente gaze, iar prețurile ar putea exploda

Europa se apropie de sezonul rece cu vulnerabilități importante în ceea ce privește aprovizionarea cu gaze naturale. Stocurile unor state sunt sub presiune, iar competiția pentru volumele disponibile pe piața europeană se intensifică, conform Economedia. 

Una dintre cele mai mari probleme este situația Germaniei, cea mai mare economie a Europei. Potrivit informațiilor prezentate în materialul citat, depozitele germane sunt umplute în proporție de aproximativ 56%, unul dintre cele mai scăzute niveluri înregistrate în rândul marilor state europene.

Problemele Germaniei pot avea efecte asupra întregii piețe europene. O eventuală creștere puternică a cererii în timpul iernii ar putea amplifica presiunea asupra prețurilor și ar putea determina statele să concureze pentru aceleași volume de gaze.

Europa se bazează tot mai mult pe GNL

După reducerea puternică a fluxurilor tradiționale de gaze rusești, Europa a devenit tot mai dependentă de importurile de gaze naturale lichefiate (GNL).

Gazul american reprezintă una dintre principalele alternative, însă importurile de GNL presupun costuri mai ridicate, ceea ce pune presiune atât pe economiile europene, cât și asupra consumatorilor.

În același timp, fluxurile de gaze dinspre Orientul Mijlociu sunt afectate de tensiunile geopolitice și de concurența tot mai mare pentru volumele disponibile. Navele cu GNL sunt redirecționate către piețele asiatice atunci când acolo prețurile sunt mai atractive.

În cazul unei ierni foarte reci, presiunea asupra pieței europene ar putea crește semnificativ, în condițiile în care gazele sunt utilizate atât pentru încălzirea locuințelor, cât și pentru producerea de energie termică și electrică și pentru activitatea industriei.

România pornește de la o situație diferită

România are însă câteva avantaje importante față de alte state europene. Unul dintre acestea este producția internă de gaze, asigurată în principal de Romgaz și OMV Petrom.

În perioadele obișnuite, producția internă asigură aproximativ 23-24 de milioane de metri cubi pe zi, însă în zilele foarte reci consumul național poate urca până la aproximativ 60-63 de milioane de metri cubi pe zi.

Diferența poate fi acoperită prin extragerea gazelor din depozitele subterane și prin importuri.

Depozitele României sunt, potrivit datelor prezentate, umplute în proporție de aproximativ 76%, iar ritmul actual de înmagazinare ar putea duce gradul de umplere la peste 90% până la începutul sezonului rece.

Importurile, o componentă importantă în perioadele de vârf

România este conectată prin interconectoare cu majoritatea statelor vecine și poate atât să importe, cât și să exporte gaze.

În prezent, importurile provin în principal prin Bulgaria, unde ajung gaze provenite din mai multe surse. Acestea pot intra în România prin punctele Kardam–Negru Vodă sau Ruse–Giurgiu, iar o parte din volumele care tranzitează regiunea sunt direcționate ulterior către Ungaria și Slovacia.

O altă posibilitate este reprezentată de GNL-ul importat prin terminalele din Grecia. Gazul lichefiat poate fi regazeificat și transportat ulterior prin conducte către România și Ucraina.

Costurile mai ridicate ale GNL-ului fac însă ca această sursă să fie utilizată mai ales atunci când aprovizionarea prin celelalte rute nu este suficientă.

Iarna 2026-2027, un test important pentru piața europeană

În acest context, sezonul rece 2026-2027 ar putea pune o presiune semnificativă pe piața europeană de energie.

România are avantajul producției interne și al depozitelor de gaze, însă o perioadă prelungită de temperaturi scăzute ar putea crește rapid consumul și necesarul de importuri.

În cazul Europei, situația este mai complicată. După reducerea accesului la gazele rusești, continentul se bazează în principal pe producția Norvegiei, importurile de GNL, gazele din nordul Africii și volumele disponibile prin alte rute regionale.

Prin urmare, principala problemă a următoarei ierni nu este doar nivelul prețurilor, ci și disponibilitatea efectivă a gazelor, în condițiile unei competiții tot mai mari pentru resursele energetice.