Satiră: Care este rolul soacrei în familie. Ce spune un psiholog despre „adevărata față” a soacrelor


Care este una dintre cele mai cunoscute zicale legate de soacre? Exact, „soacră, soacră, poamă acră”, o afirmație des întâlnită mai ales printre nurorile care duc o viață grea alături de mamele soților lor. Pentru a înțelege mai bine cine este soacra și care este „rolul ei” în societate și în familie, psihologul Radu Leca a desfăcut firul în patru și a încercat să dea o „definiție extinsă” a cuvântului. 

Rolul Soacrei este desemnat de societate și de regulile interne ale fiecărei familii în parte. Rolul soacrei este de Ajutor Activ în creșterea nepoților. Numai că, acest simplu rol, determină „războaie interfamiliale” finalizate de cele mai multe ori prin divorț. Neînțelegând cum din „prima mână” devine brusc „ajutor în casă”, soacra caută permanent modalități perfide de inserție personală în viața de cuplu, notează qbebe.ro.

Cinci lucruri pe care soacra nu le înțelege

  1. Din momentul în care băiatul ei a făcut 16 ani, ea nu a mai existat ca mamă. Din acea clipă ea s-a transformat într-un tonomat de bani și scutiri medicale. Că nu a acceptat și că a crezut cu toată ființa sa în controlul absolut, aceasta este o altă poveste.
  2. Căsătoria băiatului ei cu o femeie ce îi seamănă atât fizic cât și comportamental, o distruge. În subconștient realizează asemănările, dar îi este imposbil să le accepte. Din acest motiv, soacra este setată să distrugă orice formă de conducere matriarhală. Cum ar putea să accepte ca băiatul ei să fie condus de o altă femeie decât ea?  Niciodată.
  3. Ce enervează cel mai tare o mamă? Când cineva îi demonstrează că tot ceea ce a creat în paternul comportamental al copilului crescut, este greșit. La un moment dat, nurorile asta fac. Demonstrează faptic că tot ceea ce ține de soț este greșit. Demonstrându-se acest lucru, trebuie să se izoleze și motivația sau făptașul. Soacra este făptașul. Ea este vinovată pentru toate greșelile din cuplu. Dacă nu era ea, nimic nu s-ar fi întamplat.
  4. Atitudinea superioară sau superioritate din neînțelegere! Soacra nu se poziționează corect în noua familie. Are impresia existenței unei monarhii britanice în care regina, indiferent cât de bătrână este, conduce cu mâna de fier familia și țara. Neînțelegând clar rolul ei, indiferent că i se spune în față, atitudinea de superioritate transpiră din fiecare por. Nora, este tânără și neexperimentată, nora greșește, nora este cea care îi strică băiatul. Greșit, greșit, greșit. Dar nu înțelege. Există soluții!
  5. Locul. Soacra nu își înțelege nici rolul real și nici locul pe care trebuie să-l ocupe. Soacra trăiește cu impresia posibilității permanente de conducere. Din acest motiv, războiul este prezent în interiorul famililor.

Sunt rare, dar reale cazurile în care soacrele își înțeleg poziția ce trebuie ocupată și acceptă fără alte comentarii rolul desemnat. De ce se întâmplă acest lucru: din dragoste pentru nepoți.

Care este temerea principală a soacrei

Care este frica lor cea mai mare? De ce le este frică acum?

În jurul nostru bântuie atâtea frici încât avem de unde să alegem. Noi, ca oameni, suntem invadați de frica de moarte, de pierderea casei, de lovituri de stat, de război, de șomaj, de suferință îndelungată sau de boală. Dar de UITARE se teme cineva?!

Uitarea - doamnele ce devin din întâmplare (și) soacre au ca principal temere interioară frica de a fi uitate de către fiu. Această frică este alimentată continuu de vârstă și ideile preconcepute. Cum se comportă o soacră căreia îi este frică să nu fie uitată? Dominator! Diferența dintre ea și o matroană, este doar ocupația.

În structura Atazagorofobiei se amestecă atomii fricilor mai mici, frica de singurătate și alienare, frica de ratare și de a pierde pe cineva drag. Bătrânețea este locul de evoluție preferat al acestor frici. Știu că la alte vârste pot fi amăgite, dar la senectute fricile se dezlănțuie și îi asediează în jocul lor și pe cei din jur, pe cei care nu au ajuns, încă, acolo.

Cum integram corect Soacra in familie?

Integrarea Soacrei în familie se face în timp, păstrând linia comportamentală și atitudinală, în așa fel încât să nu existe derapaje emoționale. Integrarea se realizează subtil. Delicatețea actului integrativ fiind decizional. Cand doi oameni împart viața împreună, se îmbină în concret, două tipuri de concepții despre cuplu și familie. Prezența unui al treilea membru al familiei determină tensiuni și conflicte, fiecare crezând că modul său de acțiune este cel potrivit. Soacra nu este doar un membru al familiei ce trebuie integrat corect ca să nu provoace rău, ci și o bază reală de ajutor. Este adevărat: Soacrele au defecte, dar știind cum să le valorifici caracteristicile, armonia și echilibrul își fac simțită prezența.

Sursa foto: catholicmomsgroup.com

Comentarii Facebook