Povestea cufărului de la Cluj care l-a impresionat pe jurnalistul Florin Negruțiu

O vizită la Castelul Bánffy din Răscruci s-a transformat într-o călătorie emoționantă în trecutul personal și colectiv al ardelenilor plecați spre „țara tuturor posibilităților”

Florin Negruțiu, cunoscut jurnalist de la Digi24, a trăit recent o experiență cu totul aparte, pe care a povestit-o cu sensibilitate într-o postare publicată pe 22 iunie. Vizitând Castelul Bánffy din Răscruci – proaspăt restaurat și redat circuitului turistic – el a descoperit mai mult decât o clădire istorică: a găsit o punte între generații, o relicvă plină de povești și emoție.

„Am descoperit zilele trecute o mică comoară”, mărturisește Negruțiu. Comoara la care se referă nu e făcută din aur sau pietre prețioase, ci din lemn vechi, plante uscate și povești adânc înrădăcinate în memoria familiei.

La etajul castelului se desfășura o expoziție a artistului Marcel Lupșe, un pictor ardelean care transformă în artă plantele verii, florile câmpului și amintirile din satele Transilvaniei. „Tablourile lui m-au dus direct în copilărie, pe dealurile din satele bunicilor mei, pline de sunătoare, cimbrișor și alte plante cu denumiri ceva mai licențioase”, scrie jurnalistul, evocând acel fir invizibil care leagă pictura, natura și rădăcinile afective.

Dar momentul cel mai emoționant a venit în fața unui cufăr vechi, plin cu plante uscate. „Am zăbovit mult, mângâind lemnul mâncat de cari și încheieturile metalice”, spune el. Curios să afle mai mult, a apelat la ghidul castelului pentru a lua legătura cu artistul. „L-am rugat pe ghidul castelului să-l sune pe artist: e un turist aici care cere lămuriri despre cufăr!…”

Răspunsul a venit prompt și direct de la Marcel Lupșe, care i-a oferit o poveste demnă de un roman. Cufărul aparținuse străbunicului său, un ardelean care, la începutul anilor 1900, a străbătut de două ori America, purtând cu el probabil mai mult decât lucruri – poate vise, poate rădăcini. „Mi-a spus o poveste fascinantă despre cufărul străbunicului său care a străbătut America de două ori”, relatează Negruțiu cu admirație.

A fost un moment de recunoaștere tăcută, în care jurnalistul a simțit legătura cu propriul său trecut. „La fel ca străbunicii mei ardeleni, de la care mi-a rămas moștenire doar o poză sepia făcută într-un atelier foto din Louisville...”, notează el, dând glas unei nostalgii comune multor români ale căror rude au plecat spre „lumea nouă” în căutarea unui viitor.

Povestea cufărului de la Răscruci nu este doar o curiozitate de expoziție. Este o capsulă a timpului, un simbol al memoriei transmise prin generații, care rezonează cu biografiile multor familii din Ardeal. Iar pentru Florin Negruțiu, a fost și o întâlnire neașteptată cu o parte uitată a propriei identități.