De la Moș-Ajun la mersul cu steaua! Tradițiile care dau viață Crăciunului românesc
Ajunul Crăciunului și sărbătoarea Nașterii Domnului sunt marcate în România printr-o bogată suită de obiceiuri tradiționale, transmise din generație în generație. Colindele, urăturile și jocurile rituale fac trimitere la belșug, sănătate și la viața pământească a lui Iisus, de la Naștere până la Răstignire, precum și la cele șapte Taine și mila creștină.
În Ajun, în Banat, sudul Transilvaniei, Oltenia, Muntenia și sudul Moldovei, oamenii merg la colindat, iar în noaptea de 24 spre 25 decembrie copiii pornesc cu Moș-Ajunul. Aceștia urează în cete mai mici sau mai mari, fiind răsplătiți cu colaci, mere, nuci și, în prezent, cu dulciuri sau bani.
În sudul și vestul țării, copiii sunt cunoscuți sub numele de „pițărăi” și poartă bețe de alun numite colindețe, folosite în ritualuri simbolice menite să aducă rod bogat, sănătate animalelor și prosperitate gospodăriei. În anumite zone, gazdele oferă semințe care sunt aruncate ritualic în aer, ca semn al belșugului viitor.
De la Moș-Ajun la mersul cu steaua! Tradițiile care dau viață Crăciunului românesc
Un obicei aparte se păstrează în Țara Hațegului, unde copiii merg în pițărăi pe ulițele satului și urează „Rod în grâu!”, iar în Valea Jiului colindătorii poartă trei stele de dimensiuni diferite, însoțiți de tineri costumați în păstori.
Mersul cu steaua este practicat în zilele Crăciunului și până la Bobotează, steaua fiind realizată manual și împodobită cu hârtie colorată, oglinzi și icoane. Cântecele de stea evocă Nașterea Domnului, steaua magilor și darurile crailor.
În multe sate din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, colindătorii însoțesc jocul Irozilor, iar alaiuri numeroase pornesc din casă în casă, începând cu locuința preotului și a primarului. Gazdele pregătesc daruri simbolice, iar urările sunt rostite după ritualuri vechi, urmate de joc și petrecere.
Colindele sunt alese în funcție de statutul gazdei – pentru gospodari, ciobani, fete nemăritate sau tineri căsătoriți – și sunt cântate atât la fereastră, cât și în casă. După încheierea colindatului, tinerii organizează petreceri din darurile strânse, iar ceata se destramă după sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul.
0 Comentarii