Lucruri pe care nu le-ai învățat la școală despre Mihai Eminescu! Prindea șerpi, fuma excesiv și petrecea nopți întregi fără somn
Viața marelui poet național Mihai Eminescu continuă să fascineze și astăzi, fiind învăluită în mistere, controverse și detalii mai puțin cunoscute publicului larg.
Dincolo de opera sa literară de necontestat, destinul personal al poetului a fost marcat de contraste puternice: genialitate și suferință, pasiune și izolare.
Puțini știu că Eminescu a scris poezii până în ultimele clipe ale vieții, lăsând în urmă versuri notate într-un mic carnețel găsit în buzunarul halatului său de spital. Moartea sa, survenită pe 15 iunie 1889, într-un sanatoriu de boli mintale din București, a fost una modestă și tristă, departe de gloria culturală pe care avea să o cunoască postum.
Lucruri pe care nu le-ai învățat la școală despre Mihai Eminescu! Era pasionat de fotbal și înot. Prietenii îl considerau „inima” petrecerii
Viața sentimentală a poetului a inspirat unele dintre cele mai cunoscute creații ale sale. Poemul „Pe lângă plopii fără soț” ar fi fost dedicat Cleopatrei Leca Poenaru, o iubire discretă, dar profundă. În copilărie, Eminescu era cunoscut pentru firea sa năzdrăvană, ajungând chiar să-și sperie tatăl cu șerpi aduși din pădure.
Deși un geniu al literaturii, poetul detesta matematica, considerând-o una dintre cele mai dificile științe. În schimb, era pasionat de sport, practicând fotbalul și excelând la înot. Într-un moment de criză existențială, Eminescu a dorit chiar să se călugărească, dorință rămasă însă neîmplinită.
Cunoscut pentru obiceiul de a citi și scrie cu voce tare, Eminescu își petrecea adesea zile și nopți întregi izolat, absorbit de lecturi, neglijându-și nevoile de bază. Salutul său devenise celebru printre prieteni: „Trăiască nația!”, la care răspundea adesea „Sus cu dânsa!”, reflectând patriotismul său profund.
Din ceea ce spun contemporanii săi, Mihai Eminescu avea doar un singur viciu major, fumatul.
Fostul coleg de clasă la şcoala din Cernăuţi şi, mai apoi, la Universitatea din Viena, Teodor Ştefanelli, în cartea sa „Amintiri despre Eminescu”, spunea despre Luceafărul poeziei românești: „Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noapte întreagă, dar, în schimb, lua mai multe cafele negre şi fuma mult”.
3 Comentarii