Alin Tișe, mesaj scris cu sufletul în seara asta despre viață, iubire și timp: „Am trăit. Am iubit. Sufletului meu a fost de ajuns!”
Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj: mesaj despre viață, iubire și timp, scris cu sufletul
Într-o lume care aleargă tot mai repede, în care zilele par să treacă fără ca noi să le simțim, uneori avem nevoie de momente de reflecție. Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, ne oferă un astfel de moment printr-un mesaj transmis în seara asta, profund și emoționant, menit să ne amintească cât de important este să trăim fiecare clipă cu sufletul deschis.
Scrierea sa vorbește despre dorințele simple, dar esențiale: dorința de a mai simți, de a mai iubi, de a ierta și de a fi iertat. Este o meditație despre timpul care trece, despre părinți, prieteni și momentele care adesea ne scapă printre degete. Cuvintele lui ne invită să ne oprim, să privim viața cu recunoștință și sensibilitate, să ne permitem să simțim durerea, bucuria, dorul și iubirea – pentru că toate acestea dau sens vieții.
Mesajul lui Alin Tișe ne aduce aminte că iubirea nu este doar o promisiune, ci însăși viața. Este o invitație să prețuim fiecare moment, să zâmbim printre lacrimi și să lăsăm sufletul să simtă.
Vă lăsăm, însă, să citiți cuvintele frumoase scrise de Alin Tișe în această seară:
„Dă-mi, Doamne, ani…”
(text integral de Alin Tișe)
Dă-mi, Doamne, ani …nu neapărat pentru mine,
ci pentru toate clipele ce n-am apucat să le trăiesc.
Pe care le-am visat, pe care le-am plâns și pe care le-am dorit atât de mult prezente în viața mea.
Pentru îmbrățișările neterminate,
pentru privirile care s-au oprit la jumătate de drum,
pentru zâmbetele care au murit, liniștite fără trăiri ale sufletului.
Dă-mi, Doamne, ani să mai pot iubi
cu inima tremurândă, să mai spun sincer un „te iubesc” care să vindece, nu doar să doară.
Să pot să-mi țin părinții de mână
fără să mă gândesc că timpul le fură din zile și pleacă atât de repede.
Dă-mi, Doamne, ani…
să-mi iert greșelile și să-mi cer iertare vouă tuturor cu lacrimi și inimă curată,
să vă pot privi în ochi și să simt că trăiesc,
nu doar că exist.
Să-mi mai văd prietenii râzând,
să mai scriu o poveste, să mai plâng o durere,
să mai nasc o speranță. Să las inima să simtă.
Dă-mi, Doamne, ani
să pot învăța că iubirea nu e promisiune,
e viața, e respirație.
Că dorul nu moare, ci se transformă în lumină,
și că omul nu pleacă niciodată cu totul,
ci el rămâne pentru totdeauna acolo unde a fost iubit sincer.
Și când vei hotărî, Doamne,
că mi-ai dat destul, lasă-mă să plec liniștit,
cu sufletul plin de emoție și drag.
Să pot spune, zâmbind printre lacrimi:
Am trăit. Am iubit. Sufletului meu a fost de ajuns!
9 Comentarii