Barajul de la Tarnița a fost pus în exploatare în 1974, dar munca pentru ridicarea lui a fost una incredibilă. Acesta este cel mai suplu baraj de beton în arc, cu dublă curbură, din România, iar una dintre legende spune că Ceauşescu a ordonat popularea lacului cu lostriţe uriaşe.

Situat pe râul Somesul Cald, la circa 30 de kilometri de Cluj-Napoca, barajul de la Tarnița a fost construit pe o fundaţie de roci stâncoase la o altitudine de circa 500 de metri. Acest baraj are o înălțime de 97 de metri, o deschidere la coronament de 232 de metri, și este cel mai suplu baraj în arc cu dublă curbură din Romania.  

Lacul de acumulare rezultat în urma ridicării barajului are un volum de peste 70 de milioane de metri cubi şi este alimentat de apele Someşului Cald şi ale afluenţilor lui. Lacul are o adâncime de 70 de metri, fapt care îi face pe pescari să creadă că acolo viețuiesc lostrițe de peste 2 metri, care pot mânca și un om.

Inițial, lacul era folosit pentru producerea de energie electrică, dar apoi s-a decis alimentarea cu apă potabilă a Clujului și nu numai. 

De unde provine legenda lostrițelor gigantice din lacul Tarnița

Se spune că după construirea barajului Ceauşescu a oirdonat popularea cu lostriţe pentru a-i ține departe pe curioși. 

Acești pești, care ajung și la peste trei metri lungime, stau pititi pe fundul apei. Legenda spune că uneori, când apar intruși care tulbură liniștea undelor, câte una se ridică înspre suprafață, atacând înotătorii și chiar bărcile. „În urmă cu un deceniu și jumătate, după ce un camion s-a răsturnat în lac, a fost adusă o echipă de scafandri pentru a recupera utilajul și trupul inert al șoferului. Când au ieșit la mal, după prima scufundare, unii dintre ei erau albi ca varul și au refuzat să mai coboare fără cuști metalice de protecție. Ei susțineau că pe fundul lacului ar fi văzut monștri incredibili“, continuă să scrie istoricul Ovidiu Pecican, în cartea „Clujul în legende“. Cei mai sceptici au explicat științific că umbrele din adânc creaseră o iluzie optică. Alții au dat vina pe sticla de la casca echipamentului de scufundare, care supradimensiona imaginea reală. Adâncimea maximă a lacului este de 70 de metri. Existenta lostrițelor de pe Tarnița nu a fost confirmată când lacul a fost secat pentru lucrări de amenajare.

O serie de fotografii vechi prezintă modul în care s-a lucrat la acest proiect faraonic. Munca a durat câțiva ani și au fost foarte multe persoane rănite, fiind chiar și morți pe acest șantier de proporții.