IT-iști în prag de burnout după zeci de interviuri și tot nu-ți găsesc job: „Nu mai am chef, m-am săturat de feedback negativ”

Piața muncii IT din România și Europa devine tot mai dificilă pentru candidați, iar fenomenul „burnout de interviuri” începe să fie tot mai vizibil. Mulți programatori raportează epuizare psihică după participarea la zeci de interviuri în doar câteva luni, fără să obțină niciun rezultat concret. Un tânăr programator Java cu trei ani de experiență povestește cum a susținut peste 50 de interviuri în trei luni, fiecare proces implicând mai multe runde – de la interviuri de cunoaștere și tehnice, până la întâlniri cu clientul – și tot fără succes.

„M-am săturat să tot primesc feedback negativ: ba că nu mai e buget, ba că clientul nu e mulțumit, ba că s-a închis rolul… ba chiar intervievatori care pun întrebări doar ca să arate cât de „smecheri” sunt în fața clientului. Nu mai pot”, poveștește tânărul IT-ist.

Nu este singurul care resimte frustrarea. Comentariile utilizatorilor arată amploarea problemei. Un programator de 35 de ani, cu aproape 15 ani de experiență, care a petrecut un an acasă cu copilul, povestește:

„Crede-mă că am ajuns să aplic și la magazine de piese auto, că deja eram sătul de interviuri și discuții aiurea cu zâmbete false. Dacă le spuneam că am stat un an acasă cu copilul, deja se schimba placa. Toate pozițiile de senior pe care le-am aplicat, chiar cu experiența și interviurile trecute, primeam răspunsuri de genul ‘am găsit pe cineva care se potrivește mai bine echipei și proiectului’. Scuză-mă, dar am și viața în afara biroului.”

Un alt utilizator, care aplică constant, subliniază dificultățile de pe piața românească: „Pe Java încă se caută, dar dai de toți agaricii de intervievatori care îți dau cu LeetCode în cap sau System Design ca la Facebook. Salariile sunt cam la vale. Te bați cu mulți oameni.”

Strategiile diferă, dar experiența comună este aceeași: respingere repetată și frustrantă.

„Am dat câte trei interviuri pentru fiecare rol, iar la unele interviuri tehnice am pus întrebări direct team leader-ului. Mi-a spus că am pus întrebări foarte bune și aprecia interesul, dar tot am primit feedback negativ”, povestește tânărul  care a pornit dezbaterea. Comentariile comunității sugerează totuși soluții: un profesionist cu experiență managerială recomandă concentrarea pe aspectele pozitive și limitarea numărului de interviuri pentru a evita epuizarea, în timp ce alții sugerează adaptarea strategiilor: reducerea așteptărilor salariale sau orientarea spre alte roluri în IT, precum QA Automation cu Java.

Unii candidați mărturisesc că, din cauza frustrărilor repetate, iau în considerare chiar relocarea:

„Îmi vine să mă duc în altă țară, nu merită. Chiar dacă am doar 3 ani experiență, nu mai am chef de industrie.” Alt utilizator, cu peste 5 ani experiență, adaugă că a redus așteptările salariale și e deschis la relocare, dar tot nu a primit oferte: „Am scăzut mult salariul, am zis că sunt deschis și unei relocări, și tot nimic.”

Alții subliniază efectul psihologic asupra motivației: „Dacă ai interviuri, e deja bine, dar nu exagera cu numărul lor. Ia pauze, odihnește-te cât poți. Altfel procesul devine epuizant și contraproductiv.” Același utilizator adaugă că trebuie să nu fie redus candidatul la simplul rol de „recipient al unor mailuri de răspuns la interviuri”.

Discuția se extinde și asupra modului în care candidații percep răspunsurile HR-ului: „De la HR poți scoate maxim JD-ul, în rest nu au nici ei idee ce candidat au nevoie, doar atât ‘proactivitate’.” În același timp, unii observă cum standardele subiective și lipsa de coerență afectează deciziile: „Am avut un interviu extraordinar, fără intervievatori cu nasul pe sus, și totuși au ales pe altcineva cu experiență suplimentară și job hopping.”

Unii candidați au simțit nevoia să-și reducă așteptările sau să caute oportunități mai pragmatice: „Personal, m-a sfătuit un senior să cobor pretențiile salariale la 5.000 lei net, doar ca să am șanse reale de angajare.” Alții se plâng că, indiferent de experiență, cererea de 10–12.000 net este interpretată ca „ceva greșit cu tine”, iar cererea de 15k net e adesea respinsă fără discuție.

Comentariile comunității evidențiază și latura emoțională: „Nici nu vreau să mă gândesc ce o să fie în viitorul apropiat pentru mine. Aplic de luni întregi și pare că nu există nicio șansă. Sper doar să treacă perioadele astea de suferință.” Alți participanți la discuție recomandă schimbarea macazului: freelancing, alt domeniu sau chiar o pauză pentru odihnă mentală.

Fenomenul scoate în evidență că dificultățile nu țin doar de competențele tehnice. Candidații trebuie să navigheze între așteptările salariale, experiența tehnică, standardele subiective ale intervievatorilor și viața personală. Pe măsură ce numărul de respingeri crește, tot mai mulți simt că industria IT devine epuizantă și demotivantă, chiar dacă pasiunea pentru programare rămâne.