Marti 3 August

Ruxandra Cesereanu ”mazilită” mișelește de la șefia revistei lunare de cultură Steaua din Cluj-Napoca


Scriitoarea clujeană Ruxandra Cesereanu a fost demisă din funcția de redactor-șef al revistei lunare de cultură Steaua din Cluj-Napoca, de către președintele Uniunii Scriitorilor din România (USR), criticul literar Nicolae Manolescu. Oficial, reproșul este că publicația are vânzări slabe.

Poeta și profesoara Ruxandra Cesereanu a avut COVID în această perioadă de pandemie și a lucrat din spital pentru revistă. De asemenea, în ultimele 12 luni a renunțat la salariu, pentru a fi plătiți claboratorii, dar toate aceste eforturi nu au reprezentat nimic pentru șeful USR, Nicolae Manolescu. 

Manolescu avertiza la începutul anului că toate conducerile publicațiilor din subordinea US trebuie să își mărească vânzările, scrie Clujul Cultural.

Ruxandra Cesereanu a anunțat concedierea sa printr-o replică publicată de Observator Cultural, publicație cu care colaborează de mulți ani.

Director la Steaua ar urma să fie criticul bucureștean Răzvan Voncu, membru al Uniunii Scriitorilor Cluj.

”Motivele de fapt ale concedierii – se arată în preaviz – sînt următoarele: vînzările revistei Steaua, în cadrul căreia activează dna Ruxandra Cesăreanu (sic!), au suferit o scădere semnificativă“.

În ședința Comitetului Director din 3.11.2020, se arată în preaviz, s-a acordat revistei un termen de 6 luni pentru creșterea vînzărilor. În ședința din 13.05.2021, Comitetul Director constată că revista vinde, dintr-un tiraj de 500 de exemplare, doar 144.

Coroborînd aceste informații, reiese că, în intervalul celor șase luni, revista a pierdut o parte din vînzări, scăzînd „semnificativ“ pînă la 144 de exemplare. Nu se specifică niciunde care erau vînzările la data de 3.11.2020, astfel încît, în intervalul celor șase luni, revista să fi scăzut atît de alarmant.

Vînzările revistei nu erau foarte ridicate nici înainte. Lucrul acesta nu este singular printre revistele USR. Cauzele sînt multiple, situația pieței de carte și de reviste din România este prea bine cunoscută, inclusiv de către conducerea USR, care dorește să o transforme într-un cap de acuzare împotriva unui singur om. Așa încît este necesar să atrag atenția asupra următoarelor aspecte:

– Comitetul Director cere ca obiectivul creșterii semnificative a vînzărilor revistei să fie atins în plină perioadă de pandemie, care, după cum se știe, a paralizat economia întreagă. A rentabiliza o revistă de cultură într-o perioadă de criză, în care o serie de firme și companii dau faliment, e o ipoteză nerealistă. Cultura și literatura oricărei țări (și revistele acesteia) au fost întotdeauna susținute oficial (sau privat), din motive lesne de înțeles și raționale.

– Conducerea USR a practicat în privința revistei Steaua o politică de discriminare în ceea ce privește difuzarea. Majoritatea chestiunilor administrative se desfășoară centralizat (contracte de muncă, salarizare, onorarii, tipografie etc.). Conducerea USR a negociat un contract de difuzare cu firma Inmedio pentru toate revistele sale, cu excepția revistei Steaua. În ciuda mai multor solicitări pe care le-am făcut în acest sens în anii trecuți, Steaua nu a fost inclusă în pachet. Abia recent, prin intermediul domnului Răzvan Voncu, unul dintre cei trei membri ai Comitetului Director al revistei și director interimar, acest contract a putut fi încheiat. Desigur că respectivul contract nu a avut cum să-și facă simțite atît de rapid efectele asupra vînzărilor, mai ales într-o perioadă de criză economică precum cea actuală, cauzată de pandemie.

– Pentru a fi corectă și imparțială, analiza economic-financiară a Comitetului Director al USR ar fi trebuit să vizeze toate revistele USR și nu doar revista Steaua. Sau ar fi trebuit ca măcar situația vînzărilor și abonamentelor revistei Steaua să fi fost comparată cu situațiile celorlalte reviste. Este o evidență că în România actuală extrem de puține reviste sînt rentabile economic. De aceea, scopul lăudabil al unei Uniuni de creație este și acela de a susține financiar literatura națională, și nu de a-i pretinde discreționar unei reviste cum este Steaua rentabilitate economică, de parcă ar fi un ziar sau un tabloid.

–  În intervalul celor șase luni (3.11.2020 – 13.05.2021), revista a avut tot timpul un director. Pînă la 20 decembrie 2020, director a fost dl Adrian Popescu. După retragerea acestuia, a fost numit un Comitet Director, format din dumneavoastră, domnule Nicolae Manolescu, doamna Irina Petraș și domnul Răzvan Voncu (cum se specifică, în fiecare număr, în caseta redacțională din pagina 2). Acest Comitet Director avea atribuția să gestioneze situația de la Steaua pînă la numirea ori concursul unui nou director. Astfel, Comitetul Director al revistei a avut putere decizională maximă,  deasupra funcției mele de redactor-șef. Doamna Irina Petraș a citit constant revista în faza cap limpede (în paralel cu mine), domnul Răzvan Voncu s-a implicat în revigorarea imaginii și a structurii grafice a revistei și a cîtorva rubrici, precum și în difuzarea revistei în circuitul Inmedio, iar dumneavoastră erați cel care citea revista, monitorizînd autorii care semnează și textele lor. Așa încît să mi se impute doar mie nerentabilizarea revistei trimite la practica țapului ispășitor. Tot ce am făcut ca redactor-șef în această perioadă a fost supervizat de Comitetul Director al revistei Steaua, iar dacă e imputată nerentabilitatea revistei, atunci este cazul să primiți inclusiv dumneavoastră acest reproș.

– Comportamentul dumneavoastră administrativ, domnule președinte Nicolae Manolescu, ca membru al Comitetului Director al revistei Steaua, este contradictoriu. Dacă rentabilizarea revistei a fost o prioritate, atunci de ce ați dispus angajarea, în luna martie 2021, doamnei Andrea H. Hedeș ca redactor? În ședința de redacție din 12 martie 2021, domnul Răzvan Voncu m-a anunțat că doamna Hedeș a fost angajată direct de către dumneavoastră, domnule Nicolae Manolescu. Dacă revista era într-o situație financiară gravă, care să necesite desființarea poziției de redactor-șef, de unde au existat finanțe să fie angajat un nou redactor? Această decizie vă revine în întregime tocmai pe fondul problemelor financiare pe care susțineți că revista Steaua le are. Dacă pentru acest post de redactor au existat finanțe, e absurd și incorect ca aceste finanțe să dispară brusc cînd este vorba de postul de redactor-șef. E o injustețe fățișă și personalizată. Termenul corect este, de fapt, acela de epurare. Cu atît mai mult cu cît salariul meu de redactor-șef nu este considerabil mai mare decît cel al unui redactor (iar lucrul acesta poate fi verificat prin suma care a intrat lunar în contul meu, virată de Uniunea Scriitorilor din România, comparativ cu salariul celorlalți redactori de la Steaua).

–  În preaviz este precizat că sînt concediată din funcția de redactor-șef fiindcă „se impune desființarea postului redactor-șef al revistei Steaua, ca parte a programului de eficientizare a revistei“. De asemenea, mi se pune în vedere că, în ciuda drepturilor asigurate de legislația muncii care prevăd că ar trebui să mi se ofere un post alternativ, sînt anunțată că USR „nu deține posturi de muncă vacante corespunzătoare nivelului profesional“ al subsemnatei. Invocarea „supracalificării“ mele este un gest pur retoric, care nu vă degrevează de obligația de a-mi fi oferit un alt post, fie acesta și de simplu redactor.

–  În legislația noastră, concedierea este doar etapa finală a unui proces prin care angajatul vizat primește succesiv atenționare verbală, mustrare scrisă, penalizare la salariu etc. În cazul de față, singura atenționare privind necesitatea creșterii vînzărilor a fost formulată în ședința Comitetului Director din 3.11.2020, și a fost adresată întregii reviste. Felul în care ați procedat la demiterea mea nu are nimic de-a face cu relațiile dezirabile dintr-o Uniune de creație, ci este o execuție ad personam.

Toate acestea demonstrează că imputările aduse sînt doar niște pretexte pentru a realiza, de fapt, eliminarea mea de la revista Steaua. Nu știu care sînt rațiunile dumneavoastră personale în acest sens. În defintiv, fiecare are dreptul la simpatii și antipatii. În schimb, pot reconstitui cîteva momente ale relației profesionale în care au apărut unele tensiuni.

Reacția dumneavoastră de ostilitate față de mine, domnule Nicolae Manolescu, s-a declanșat în anul 2016 cînd au avut loc mai multe excluderi din USR. Deși am votat acele excluderi, am avut rețineri în privința respectivei proceduri, pe care le-am formulat în ședintele Consiliului USR. Nu am semnat niciodată vreun document împotriva Uniunii Scriitorilor din România sau împotriva dumneavoastră ca președinte al USR. Am avut de cîteva ori (în cadrul Consiliului USR) opinii diferite de ale dumneavoastră în ceea ce privește dreptul la liberă exprimare și la opinie. Lucrul acesta v-a deranjat vizibil de fiecare dată, ca și cum a avea o altă opinie constituia un delict, o culpă oficială. Situația a ajuns într-atît de dezagreabilă (mai ales din cauză că, la un moment dat, o procură trimisă de mine la începutul anului 2017 a fost utilizată pentru cîteva excluderi din USR, deși în procură nu era specificat nimic în acest sens), încît mi-am dat demisia din Consiliul USR.

De atunci, ostilitatea dvs. față de mine a sporit, revistei (și conducerii revistei) reproșîndu-i-se din cînd în cînd (pe cale orală) că publică scriitori neagreați de conducerea USR sau că găzduiește grupaje cu autori foarte tineri care nu erau pe gustul literar al conducerii USR. Nu am comandat niciodată la revista Steaua texte care să submineze USR, ar fi fost nu doar injust, ci și absurd. Dar, dacă am primit uneori la redacție texte literare sau eseistice ale unor autori sau despre autori care nu erau neapărat agreați de conducerea USR, nici nu le-am putut cenzura, nepublicîndu-le. Textele respective erau strict literare, nu făceau politică literară și nu agresau în nici un fel breasla scriitoricească sau instituția USR. A fi scriitor înseamnă a asuma libera circulație a ideilor și a opiniilor, într-un mod civilizat. Mai ales prin texte. Sau considerați că trebuie să reintroducem cenzura (tacit ori oficial)?

Preavizul de concediere semnat de dumneavoastră concretizează această ostilitate vehementă pe care ați acumulat-o împotriva mea pe parcursul ultimilor ani.

Mai există o chestiune injustă și incalificabilă, domnule Nicolae Manolescu. Preavizul semnat de dumneavoastră lovește în demnitatea mea de scriitor. Concedierea mea anunțată prin preaviz este o demonstrație de forță din partea dumneavoastră, un gest de a sancționa în mod discreționar libertatea de opinie, de a ataca statutul și demnitatea unui scriitor, mai exact de scriitoare. Sînt consternată și totodată dezgustată de termenii și de tonul preavizului oficial primit, semnat de dumneavoastră. Scopul președintelui USR este să alunge un scriitor profesionist de la redacția uneia dintre revistele Uniunii Scriitorilor?

În final, vă precizez, domnule Nicolae Manolescu (tocmai pentru că sunteți președintele Uniunii Scriitorilor din România), că numele meu (corect) de scriitor este Ruxandra Cesereanu, nu Cesăreanu, așa cum a apărut în preavizul care anunța concedierea mea. Este o minimă regulă de politețe între scriitori ca aceștia să nu își schilodească numele”, a scris Ruxandra CESEREANU.

Urmăriţi-ne

Newsletter

Aboneaza-te la newsletter pentru a primi cele mai noi stiri!

Comentarii Facebook