Copiii clujeni au învățat să folosească un instrument mitic, lăsat moștenire de daci. Locul în care tradiția nu a fost uitată: „O transmitem mai departe”
Tinerii clujeni au redescoperit sunetele trecutului, un instrument care se contopește cu moștenirea geto-dacă a poporului român, fiind inițiați în tainele tulnicului.
În Grădina Academiei Române - Filiala Cluj-Napoca, a avut loc atelierul educativ „Rădăcini sonore - Cântecul tulnicului și ecoul frunzei”. Organizat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj, în parteneriat cu Academia Română – Filiala Cluj-Napoca, atelierul a adus în prim-plan două dintre cele mai vechi instrumente muzicale din cultura populară românească: tulnicul și frunza.
Eveniment unic pentru tradiția Munților Apuseni
„Prin astfel de întâlniri, nu doar conservăm tradiția, ci o transmitem mai departe în mod viu și autentic”, a subliniat managerul CJCPCT Cluj, Adriana Irimieș. Invitați speciali au fost dr. Răzvan Roșu și cunoscutul artist Nucu Pandea, interpret clujean recunoscut pentru arta cântatului din frunză.
Astfel, tineri, copii și părinți au avut ocazia să încerce să cânte la tulnic și frunză, după care Nucu Pandrea a impresionat până la lacrimi audiența cu fragmentele sonore interpretate cu o simplitate impresionantă.
Potrivit enciclopedia-dacica.ro, cunoscuta tulnicăreasă Maria Ana Gligor are un singur răspuns atunci când este întrebată ce este tulnicul: „Tulnicul este din moşi-strămoşi; este un instrument arhaic, de pe vremea dacilor, făcut de oameni simpli, oameni ai pădurilor, oameni care au găsit soluţia de a-l face pe lemn să cânte”.
Tulnicul este un instrument lăsat moștenire de mii de ani
Tulnicul este considerat un adevărat simbol al Țării Moților, o moștenire culturală a poporului român lăsată aici de daci sau geți. Asta, deși nu există o dovadă concretă că dacii ar fi folosit tulnicul sau buciumul în forma lui actuală, însă cercetătorii sunt convinși că foloseau un „strămoș” al acestui instrument. În trecut, la acest eveniment cântau fetele sau nevestele, anunțând evenimentele din cadrul familiei sau din comunitatea lor. În Munții Apuseni, tulnicul anunța începutul muncilor agricole, sărbătorile, chemarea oamenilor la biserică, dar și evenimente precum nașterea, nunta sau moartea. De asemenea, era folosit și pentru alungarea animalelor sălbatice ori pentru a anunța pericolul unui atac.
Conform Dicţionarului de termeni muzicali (DTM) şi a Tezaurelor terminologice din cadrul Institutului de Memorie Culturală, „tulnicul este un instrument aerofon, cu formă tubulară, deschisă la ambele capete, care produce sunete muzicale cu ajutorul curentului de aer dirijat prin interiorul său. Tulnicul reprezintă unul dintre cele cinci tipuri de bucium, întâlnite pe povârnişurile de miazăzi şi de răsărit ale Carpaţilor, în munţii din nordul ţării şi din Munţii Apuseni”.
Într-o lume în care oamenii își uită tradiția și moștenirea lăsată de străbuni, astfel de ateliere inițiate de Consiliul Județean au menirea să le reamintească copiilor că există instrumente muzicale vechi de mii de ani care, conform meșterilor din Apuseni, au „cel mai tulburător și frumos glas, care te seacă la inimă”.
4 Comentarii