CALVAR în stare pură! Povestea REALĂ a unei familii din Cluj plecată la muncă în Anglia

 

O familie din Cluj, bazându-se pe promisiunea unui ajutor în Anglia, a plecat pentru a căuta un viitor mai bun. Realitatea de acolo e că nimeni nu te ajută, nici chiar Ambasada României, care pare a fi mai mult o glumă, decât o instituție.

 

Ildi Huszti și soțul ei au plecat în Anglia în luna mai, sperând la câte un loc de muncă, dar acolo au trecut printr-un calvar, dublat și de lipsa de organizare a Ambasadei României, care nu își apără deloc cetățenii.

 

O cunoștință ne-a chemat în Anglia că ne ajuta cu cazarea, cu lucrul Fabrica de ciocolată, dar nu a fost așa. Am ajuns în Anglia, în Wellinborough. Ne-a cazat cu sora sa vitregă într-o casă. Apoi ne-a lăsat în știrea noastră să căutăm agenții și noi habar nu aveam unde sunt.

 

Între timp, am aflat că ne trebuie număr de înregistrare (number inssurece) ne-am rugat să ne facă, nu ne-a refuzat, dar nici nu l-a făcut Soțul meu până la urmă era angajat la o agenție PRG, la o fabrică Virani, unde trebuia să descarce tiruri de saci în două ore. Erau tratați ca niște robi.

 

După trei săptămâni, adică duminica trecută, trebuia să părăsim unde ne-a cazat. Noi, fără bani, fără nimic, pentru că nu era plătit nici cum trebuia soțul meu. Ne-am hotărât să mergem la Ambasada României, care era la Londra în centru, ne-am pornit pe jos până acolo de duminică si luni am ajuns in Londra.

 

 

Am străbătut cu soțul meu sute de km pe jos, cu bagaje. Când am ajuns la Ambasada României, cu chiu cu vai a ieșit un domn elegant la cravată si ne-a întrebat ce faceți aici? Noi am zis dorim ajutor. A zis nu aici, la Consulul Român să mergem orice am dori. Ne-am dus. Am străbătut încă vreo zece km pe jos, abia umblam, mi se umflaseră picioarele. Nu mai puteam nici el, dar nici eu. Pe când noi am ajuns surpriza, o grămadă de oameni români, noi eram doar cu o grămadă de bagaje in mână.

 

Au zis să așteptăm pana vine cineva sa ne preia cazul. Am asteptat, dar surpriza. Dna Erika, de la consul, a zis ca nu ne poate ajuta cu nimic daca nu avem număr de inregistrare. Ne-a dat de la firme de transport o listă întreagă si de la centre, unde sa ne cazam pentru că ei nu ne pot ajuta.

 

Noi am dormit in parcuri din Londra. Eram înfometati, însetați, murdari, aceiași haine pe noi era groaznic. Soacră mea, miercuri a trimis bani, dar nu avea decât pentru o singură persoană de ajuns sa ne întoarcem în țară. Pana la urma, noi am sunat la o firma si ne-am zis povestea noastră si a zis daca avem a doua parte de bani până ajugeti in tara e bine, daca nu si asa e bine.

 

Dar am ajuns cu chiu cu vai pana în țară, pentru că șoferii ne amenințau ca ne lasă in Viena, apoi in Ungaria, dar știau ca știu engleza si maghiara se temeau sa nu sun la poliție ungară, asa am ajuns in Oradea. De acolo ne-au dat jos credeți-mă când am simtit pământul românesc ma bucuram ca un copil mic. Nu ne-a interesat ca ne-a dat jos atata timp cat sunt in Romania. Ne-am descurcat atunci sa ne deplasam pana in Cluj-Napoca. Vineri noaptea s-a terminat calvarul nostru pentru că am ajuns acasa”.

 

Pe noi ne-a deranjat ca nu am fost ajutati cum se cuvine de Ambasada si Consulul Romaniei. Iar in Anglia daca nu esti inregistrat esti un nimeni. Traiul nu e ceea ce se spune. E ca in Romania”, a mai relatat Ildi.

Comentarii Facebook